parcă te știu de-o viață prietene drag
în sufletul tău nobil am găsit mângâierea
lumini îngerești le- așezi pe un șirag
faci clipele să curgă dulci ca mierea.

în marea zvâcnire a elanului nostru
inimile vibrează precum coarda de liră
se deschid armonii în univers măiastru
suspinele din suflet devin o satiră.

gustăm din seva iubirii de viață
în extaze translucide zilele zâmbesc
picură în noi ploaia de speranță
prin curcubeul minții visele se grăbesc.

fermecați de viată cu lumini pe față
devenim ca frații sub cerul romănesc.