poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-05 | |
Deschide-ți inima-nchistată...
Iubirii tale dă-i lumină - E poate-acel ,,A fost odată,...” Care nicicând n-o să mai vină. Puțini sunt cei aleși de soartă Să întâlnească-n viața lor Iubirea sinceră lăsată Ca dar De Sus oamenilor Și, tu, când simți că naște-n tine - Atât de sinceră și pură - O zăvorăști printre suspine C-o teamă lașă și obscură?! Sunt mult prea mulți aceea care Din viața asta se petrec Fără să-și afle „jumătatea” - Tânjind, mereu, după Întreg! De n-o primești când se oferă Cu-adevărata ei splendoare - Ai să trăiești c-o efemeră Speranță-n „data viitoare...” Þie-ți place aventura Mai ales de-i amoroasă Dar (necoaptă ești!) nici gura N-o dai cât ești de fricoasă. Ce știi tu despre iubire Și cunoști despre amor Este ce-ai văzut prin filme Sau pe la televizor. Iar iubirea și amorul Nu se-nvață, dragă fată, Tot privind televizorul Ci, trăind, concret, în viață Fără calcule meschine Și măsuri de-asigurare Ci-mpărțind și rău și bine Cu dorul care mă doare. Nu-i un semn de slăbiciune Să împărtășești iubirea Celui care te dorește Căci aceasta ni-i menirea „Dragostea adevărată E-nțeleaptă, altruistă - Arde ca să încălzească Nu distruge ce există!” Așa că, fetiță dragă, Ia-ți, te rog, inima-n dinți Și trăiește fără teamă Jarul clipelor fierbinți... Este tot ce ne rămâne Nouă - celor de sub soare - Din periplu-acesta sumbru Printre zile-ntregi amare Care par că vor să stingă Orice vis, orice speranță... Și de gât o să ne... strângă Într-o bună dimineață Și-o rămâne-n urma noastră, Poate, doar o amintire Care, palidă și-aceea, Peste-un timp o să expire. Și din tot ce-a fost și este Și ce poate va mai fi Între noi doar o poveste Va rămâne...ca să știi! Ei, dar, uite, că bat câmpii Când de fapt vroiam să-ți spun Că-s îndrăgostit de tine Și, de dorul tău,... nebun! Că privirea ta mă cheamă Când gurița mă alungă - Mâna-mi când o strângi în palmă Gura-mi vrea să te ajungă Și, tu, te ferești într-una Dar de ce te mai ferești Dac-atunci când iese luna Tot la braț cu mine ești?! Și mă-ntrebi mereu de vorbă... Și te faci că nu m-auzi, Aruncându-mi printre gene Vraja ochilor tăi cruzi. Până când o să reziste Inima-mi înnebunită S-o tot duci cu vorbe goale Când 'i-e dor și e dorită!? Nu te mustră conștiința Că nu lași să se cunoască Două inimi ce credința Au că-ncep să se iubească!?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate