Demult, în cimitirul din oraș,
A fost făcut-o-nmormântare,
Și ca un semn de bun rămas
Am fost s-aprind o lumânare.

Dar nu era nimeni la mormânt,
Și n-au închis bine cavoul,
Că strigătelor din pământ
Le-am auzit grabnic ecoul...

Am scos cavoului capacul,
Și nu credeam pe-atunci în soartă...
Dar mi s-a dat să port blestemul,
Îndrăgostindu-mă de moartă.

Ne-am acoperit mormântul,
Ce-a fost să-mi fie ucigaș,
Și am gustat și eu pământul...
Demult, în cimitirul din oraș.