Sunt stele mii și mii pe cer,
La fel și pe pământ,
Sunt simfonia lumii lor,
Sunt pulbere de vânt.

Născută stea din stea, rămâne,
Chiar și de-i zice Mielul,
Băgări de seamă s-ai, rumâne,
Când ți se-ascunde țelul!

Liberi am fost, liberi vom fi,
Suntem, de bună seamă.
Suntem cu toți de-un Tată,
Suntem cu toți de-o Mamă.

Sătui de-aromele de gri,
Plini de lacune-n teamă,
Flacau-i sigur tată,
Firește, fata, mamă.

Sunt doi nebuni în vântul vremii
Martiri, călăi și pustnici,
Atleți în curse fără premiu,
Supuși, rapid nevolnici...

Și tot aleargă-mpiedicat, cu inima-nainte,
Cu ochii mari și migdalați, pe frunte, mare: 'Þinte'.
De mână fiind, în paralel, se simt mereu excluși
Hipnotizați, paradoxal, de teatrul de păpuși.

Ea e o zână, El, un prinț. Regină, rege...
Amândoi, falnici, însă-o cer,
Oricine-o să le-o nege.
Și-ar trage lumea toată-n fier,
Să se confirme-albaștrii,
Uitându-le pe toate-n 'Sper.',
Uitând că-s dintre aștrii.

Oof, vajnic luptător, off, amazoancă 'mică',
Abandonează lupta, uită din nou de frică!
În simfonie-mbrațișați, suntem etern sa fim,
Suntem cu toți surori și frați, tânjind să mai simțim.
Veniți cu surle și alai, cu misiune sfântă,
Din veac în veac, tot despre noi, rebeli trubaduri cântă.

În acceptare-ntru-armonie ne stă ascunsă cheia,
În centrul cel mai din străfund străluce, vezi, ideea.
E El, e Ea, e Ea sau El, e Omul sau Divinul,
Vedea-vom clar și răspicat când scoatem mărăcinul.

Sunt stele mii și mii pe Cer,
La fel și pe Pământ.
Sunt simfonia lumii lor,
Oriunde Stele sunt!