poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-01 | |
te îndepărtai prin ceața de moloz a clădirilor năruite
silențioasă ca un zeppelin de război după cutremurul de vorbe de azi-noapte în liniștea pestilențială își făcuseră cuib păsări negre într-un târziu (abia) croncănitul lor m-a trezit de-a binelea o dimineață întreagă m-am zbătut sufocat de coșmaruri respirând izul de putrefacție al semenilor mucegaiul se așternea peste lume ca o zăpadă a mieilor ca o plapumă protectoare sub el colcăiau miriapode uriașe te țineam de mână atât a rămas din tine puzzle din care au dispărut mereu piese mai întâi inima apoi te-ai volatilizat bucată cu bucată până la suflet am ajuns să plimb cu dricul o păpușă de plastic pe străzile arse de soare ale metropolei pustii într-o după-amiază te-am îngropat în cel mai îndepărtat colț al lutului meu gândeam că poate poate am să te uit (pieptul meu un vast cimitir vandalizat de noi și noi iubiri) dar plăcile tectonice ale tristeții s-au dislocat iar tu ai ieșit la suprafață pășeai în voie prin celula condamnatului la singurătate cutremurul inițiat de pașii tăi s-a oprit abia într-un târziu când prin ceața de moloz a clădirilor năruite nu se mai vedea nimic îngropați de vii devenisem deodată cuminți
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate