| + Un poem rafinat | Irina Lazar [01.Jul.15 11:35] |
| O imagine foarte originală a doliului pe care îl resimți după o decepție ăn dragoste. Plutești într-o lume inertă, plină de morți vii, având în minte imaginea mecanică a iubitei, ca o păpușă stricată. Am remarcat în special versurile "te țineam de mână atât a rămas din tine puzzle din care au dispărut mereu piese mai întâi inima apoi te-ai volatilizat bucată cu bucată până la suflet am ajuns să plimb cu dricul o păpușă de plastic pe străzile arse de soare ale metropolei pustii" | |
| = .... | Irina Lazar [01.Jul.15 11:43] |
| Corectură: decepție în dragoste, scuze :) îmi face probleme tastatura asta. | |
| = Irina Lazar | Marcel Vișa [01.Jul.15 19:32] |
| Iti multumesc pentru aprecieri! Da, in jurul versurilor selectate de tine este construit poemul. | |