|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ muÈ™cătura din priviri 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-06 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt La mer étreint la terre blonde Et soupire et supplie en vain. -« Je n’aime que toi seule au monde Entr’ouvre-moi ton cœur divin ! »- La terre étreint la mer profonde Et supplie et soupire : « Ô Mer Je veux m’abîmer en ton onde, Entr’ouvre-moi ton cœur amer ! »- Mais leur désir pareil au nôtre Est si farouche et si fervent, Qu’aucune d’elles n’entend l’autre Et que leurs voix meurent au vent. (Jeanne Neis-Nabert, « La mer» in Silences brisés, 1908, p. 59)
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
