Un aer zgârcit, spoit cu otravă,
cu brațe ca cele ce urlă în port,
la vamă oprește lumina gângavă
ce arde spre ochiul meu mort.

Respiră în mine o moară cu ceas,
și-mi farmă seninul din oase,
Și-s tot mai gelos pe păsări, pe glas,
c-au tălpi de umblat peste case.