Își strânge noaptea nopțile din lume
ca într-un ghem cu rază de andrea.
Prin pături ne-mpletim ca niște sârme
cu ghimpii răsuciți de după stea.
Ne stă pervazul strajă la fereastră
să nu ne curgă icnetele-n drum
și se-oglindesc pereții-n trânta noastră,
spărgându-se în șira-ți de alun.
Ne calcă dimineața pe picioare -
cu un picior de albă doamnă-n sus –
și răsucimu-ne-n tangouri de cicoare
pe drumul de cafea, de ea adus.