Își lasă uneori
dinaintea ușii mele crăpate de ziuă
urmele
trudite – atâta amar de vise
împărțit sub perne –
intră fără „cioc-cioc”
știe c-o știu sfetnic bun
șeherezadă amânând finalul
chip secretizat de voalul
întins peste grumaz de-amurg și zori.
să stăm la taifas
barem un ceas-
-două
vechi prietene nedormite.

Curățam de praf și pulbere
tivul mantiilor supărate
purtate-n ajun
de iluziile mele –
ibovnicele planului de viitor
roz, fericit și obez
care le promisese că ele
și numai ele
vor fi beneficiarele
balului de binefacere
ce noroc!

...balul n-a mai avut loc...

Sfatul: spre icoana bucuriei
reper geana de lumină.
Noaptea prescrie lumină!

pleacă la culcare
înainte de a i se trezi copiii –
umbrele –
care toată ziua joacă
sub copaci
sub streșini
baba-oarba...