poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-25 | |
să privim această ușă de apartament
cu butonul de la sonerie lipsă și cu tocul scrijelit să observăm cum brusc începe să se tulbure de parcă am privi-o scufundați în cadă de parcă am fi în deșert și valuri de căldură ar înconjura-o el iese val vârtej trântește ușa și trece pe lângă noi mormăind ceva scuzați-mă! și tropăie pe scări spre ieșire să-l urmărim să fim în spatele lui să-l vedem cum strânge balustrada fiindu-i parcă frică să nu-și ia zborul cum face pașii mari spre ieșire cum trântește ușa de la intrare de se clatină antenele de pe bloc picioarele par a fi niște piloni de pod merge de parcă ar fi făcut din fier forjat aerul ricoșează când se lovește de el cu un pas traversează trecerea de pietoni parcă s-a făcut cât gulliver respiră puternic și frunzele din jur tremură se îndreaptă spre gura de metrou noi după el ca niște purici pe ecranul unui televizor după el când este la aparat și trece neluând cartela se oprește se întoarce cu tot cu peron spre noi și strigă lasă-mă dracului în pace ce vrei de la mine?! îl vedem cum se urcă în metrou cum stă la ușă și ne arată degetul mijlociu prin geam cum se depărtează prin tunelul cu întuneric viu hai să ne întoarcem să urcăm scările de la stație să trecem prin lumea pestriță ca niște legume scăpate de pe tarabă ajungem în fața blocului din care a ieșit urcăm treptele ca niște palme de om bătrân privim ușa blurată căreia i-am dedicat atâtea și atâtea poezii intrăm ne lovește umbra copacilor din fața ferestrei ridicăm scaunul căzut în bucătărie și oprim apa de la chiuvetă încet încet strângem robinetul atunci când vedem stropii roșii din jur intrăm în sufragerie privim bătrâna căzută cu un cuțit înfipt în falcă sângele încă îi mai curge gâlgâind ca un izvor dintr-o stâncă ne speriem de ușa izbită de perete de polițiștii care intră val vârtej trecând prin noi îndreptându-se spre bătrână îl vedem pe el zbătându-se în brațele a doi jandarmi cum dărâmă vaza de pe hol când ne vede devine și mai furios urlă țipă el este! el este! și arată spre noi cu capul ca un cal în ham oamenii legii abia îl țin ne scuipă dar flecma împorașcă pe cei din spate trecând prin noi tu ai omorât-o! urlă cu lacrimi de bebeluș în ochi în oglindă vedem că vorbește singur că înjură singur când lucrurile se liniștesc oameni în halat alb o duc pe targă pe bătrână mergem alături vedem cum mâna ei iese de sub cearșaf o mică icoană cade ne aplecăm o luăm o punem înapoi oamenii în alb ne mulțumesc și merg mai departe rămânem acolo pe vine în tranșee înconjurați de praf încep să se audă focuri de mitraliere strigăte de moarte și pe deasupra în loc de soare sunete de avioane
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate