Indignare

Lasă-mi pricipiul frumosului în libertate,
Sub clarul dramei ce mă strânge
Într-un continuu gol înfășurat în bunăstarea
Către care tindem neîncetat.

Liber să transform gândirea într-un tipar,
Constrâns să îmi sugrum plăcerea,
Alunec printre cuvinte fără sfârșit,
Limbaj fără înțeles și totuși cu eseță.
Umanitatea stă în litere și moare în acțiuni.