Un boț de granit
îți doarme în suflet
freamătul
unui trandafir alb...
Te închizi
ca o carapace de piatră
dură
tainică
te ascunzi
ca o Ană
în brâuri reci de zidiri.

Simt dorința de a te crea
spiritul cioplitorului de idoli
pogorându-și în mine
magia nuanțelor vii.
Mi-am pătruns brațele
în toate stâncile gândului
ochii din buricele degetelor
sfredelesc ca niște abisuri
pereți transparenți
pipăind, lumina lăuntrică.
Cu palmele goale
îți modelez feminitatea
te întrup.
Trăsături dulci
izvorăsc prin porii ființei
desăvârșirea.

În glas ți-am cules
pulberi de șoapte
când talpa oceanului a sfărâmat
toate cântările sirenelor

vorbește-mi...