Trec prin grădină de castani imenși,
unde doar ploaia mai cerne tristeți
mă îndrept spre piață, spre oameni
spre mii și mii de vise și de vieți.
E ceață și respir puțin mai greu
iar ochii mici de tot sunt acum
simt o durere stranie în piept
iar în față e fum.
Ochii se măresc și parcă se vaită în spaime,
iar sângele pe nas țâșnește-n drum
simt o durere stranie în piept
iar în față e fum.
Acum cad și durerea mă cuprinde
iar timpul se oprește-n loc.
Lumea se uită și râde și plânge,
se miră ca un tablou pictat fanatic.
Din gloată se ridică Lucifer
mă întreabă
Mai ești în viață?
iar o bătrână cu sângele închegat de greață
răspunde
Nu,e doar cadavrul din piață!