Privesc, iubito, ochii tăi
Și păsări zboară-n zare;
Se nasc speranțe în văpăi
Și-ți dau în dar o floare.

Ridic, iubito, mâna ta
Pe umărul meu rece;
Dansez un dans de catifea
Spre drumul ce-l vom trece.

Te las, iubito, la pământ
Și te sărut fierbinte,
În șoapta veșnicului vânt
Îți cânt mii de cuvinte,

Ca mai apoi să simți tu iar,
De nu voi fi pe lume,
Că te-a iubit un boschetar
Ce nu avuse nume.