poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-08 | |
I
Culoarea primăverii nu se poate defini aceea a sufletului pictat la plecare este albă ca foaia de scris. Istoria (așa este numită viața de-a lungul timpului) a închis copilaria ta într-un corp fraged de femeie și îmbrăcat în nopțile de la răsărit te-a dus la țărmul ăsta ușor ca un gând. Cei douazeci de ani ai tăi i-ai purtat pe toți înăuntrul tău fără să lași niciunul pe acea constelație de insomnie. II Ca o ușa care se deschide în beznă ai apărut în aroganța mea trecând prin toamnă și cu sunetele tale șovăielnice m-ai întrebat într-o dimineață: – Poete îi cunoști tu pe Eminescu… Bacovia… Lucìan Blaga? Scuturând capul răspunsul meu îmi fu dușman și în cuvinte simple ai început să reciți din Luceafărul… Plumb… Meșterul Manole și treptat treptat din alte minunății care m-au făcut să zbor pe înălțimile versurilor melodioase pe acoperișurile abisurilor până la culmile înalte ale dorinței. III În camera rece a dezamăgirii ca cenușa din foc îmi trezesc memoria reamintindu-mi suferințele. Tăcerea mea urlă neauzită. În jur totul totul e tăcere. Tu din nou puțin și mult răsfoind fluieri viața. M-am mulțumit să te aud. (Traducere de Marilena Rodica Chirețu)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate