Sunt clipe când te doare să clipești
Te doare speranța gâtuită de prezent
Te doare absența din prezentul ce’l trăiești
Te doare că tu , din viața ta,ești absent

Muști din felia vieții cu gura’ți știrbă
Levitezi peste’al tău destin
Rănit de latura vieții abrazivă
Ce’ți schimbă dulecața mierii în pelin
Nu te opui...ba dimpotrivă

Pe’un pat al decepției vrei să te odihnești
Simulând relaxarea îți provoci hipoxia
În starea de cloșcă voiești să trăiești ?
Române , te rog ...nu’ți vinde România !!!