Copil fiind am învățat să cred în povești.Mai ales în cele cu ilene consânzene,
În care eu eram făt frumos .Între timp însă am crescut și mi-am dat seama pe semne
Că nimic nu era adevărat
Sau cel puțin, de la tine ,asta am învățat.

Te-am cunoscut într-o zi frumoasă de vară,
În timp ce admiram cerul senin,
Așteptând pe banca de lângă scară,
Fără a mă gândi ca viața durează atât de puțin.


Erai îmbrăcată într-un costum transparent din mătase fină,
Ce te făcea să pari a fii un râu de lumină.
Te-ai apropiat atât de mult de mine încât nu am mai rezistat
Și luându-te de mână, m-am îndrăgostit imediat.

Nu aș fii crezut niciodată că ai să mă abandonezi atât de ușor,
Lăsându-mă singur în dormitor.
Nu vreau sa îți spun cât sufăr și cât îmi este de greu
Ci prefer ca să mă rog să plângi și tu cum te iubesc eu.