ieri/ m-am simțit ca un caiet cu pagini goale/ ca un binoclu defect nimic
în sensul în care prima oră a dimineții ar putea fi ceva rău/ doar că
se uitau la mine ciudat
toate
toți

nimeni nu se ținea de mână cu nimeni fetele cu buze lucioase
își așteptau băiatul cu pull over portocaliu și celelalte își numărau nasturii de
pe șira spinării

eu ca de obicei nu știam unde mă încadrez/ de azi se lasă marea tăcere/ spune o voce ca-n filmele cu proști
acum știu
deși nu cred c-am văzut vreunul

fetele/mai zice vocea/ se împart în două mari categorii cele care
s-au născut lângă carpați și care au aspirații înalte poartă genți bicolore și
au păreri despre câinii care se hrănesc cu moaște

mai e și a treia grupă / fetele care vor ca băieții să se scrie cu doi i fetele care au centrul de greutate mai jos de cord și care cred că tarzan decupează tufișuri în formă de flamingo și că rozul nu mai e ce-a fost odată

desigur toate zilele de ieri ar intra într-un borcan cu nasturi / și totuși nimeni nu s-a gândit vreodată să intre cu adevărat acolo

așa cum nimeni nu s-a gândit că masa tăcerii ar putea fi vândută ieftin stăpânului
inelelor lui benjamin button inorogului înțelept ori

celor care dau sfaturi pe gratis și altora – nu îi știu pe toți/ ăștia care cred în luminița de la capătul tunelului

ieri/ o zi ca oricare alta/ bisericile se mutau dintr-un loc în altul/ fetele cumpărau vorbe de la un străin/ iar eu ca-n oricare zi de ieri/ căutam un mix bun.