Prin iarba verde, sub asfințit,
într-un decor idilic, muntenesc,
două trupuri, in săruturi se ineacă,
buzele colerice neîncetat se caută,
sau caută virgine petice de piele.

Se tăvălesc - două corpuri - incălzite,
infocate și sălbatice, ne-mblânzite,
sub privirea soarelui arzător, de munte,
inconjurați de aura de răcoare,
acoperiti de o pătură blajină de nori,
însoțiți de liniște, de murmuri guturali,
de neinițiate mâini, in ale iubirii taine,
de ochii devoratori de suflet pur,
de gâtul pradă, prada celeilalte guri,
și trupurile, prima dat-atinse,
niciodată învins, niciodată învinse...

Pătrunse, străpunse, întinse și învinse,
stau două trupuri inocente,
de reverie - treptat cuprinse.

Cu capul pe pieptul celuilalt,
stă unul din amorezați,
sleit de putere, dar neobosiți,
stau amândoi îmbrățișați,
sub razele arzătoare, de munte,
ale soarelui ce nesimțit apune.