Când mă voi fi tocit
încât să-mi iasă la iveală piscurile,
Când iubirea ta iarăși
va fi ajuns la început.

Când mă voi fi umplut
încât să mi se vadă peșterile,
Când ascultând
vei fi aflat izvorul nenăscut.

Când mă voi fi nins de tot negrul
încât inima să-mi strălucească, albă,
Când de tot dezlipindu-te
vei fi fost cu toate una.

Atunci vei apropia
Capul meu cărunt de pletele tale albe
Și ne vom aminti vremea nevinovățiilor.