Stai nemișcată și ascultă
râsetele copilului de lângă tine.
Așa îți vei putea aminti
de vremurile în care priveam ...,
priveam împreună stelele.
In ele ne era scris viitorul,
dar noi nu-l puteam citi.
Ne iubeam mult!
Ne iubeam atât de mult pe atunci,
încât nu vedeam nimic dincolo de noi.
Acum privesc soarele. Singur!
Iar o lacrimă zămislită de către soare
și ochiul meu stâng,
alunecă ușor,
rătăcindu-se printre amintiri.
Nici nu mai am putere
să mă mai simt în vreun fel,
iar ultima mea dorință
e să aud din nou inima ta bătând...
...pentru mine.