"Să ai semeția aripilor frânte”
Își soarbe coniacul și mâna o-ntinde
„Un soare bolnav cu razele rupte
E-o lună ce vrajă și-o vinde”.

Cu un rânjet de fiară ce-așteaptă la pândă
Își pune balsam în vorbele crude„
O aripă ruptă nu este osândă
E vers dintr-un cântec cu notele surde”

„Să ai cutezanța tâmplelor flămânde
Trecute prin foc de durere
Și respirația viselor plăpânde
Uitate-ntr-un colț în tăcere

„Să nu golești pe rând cuvinte”
Căci setea asta este nesfârșită
Să nu te pierzi în zboruri fără ținte
- Nu e sete care să nu mintă!ăă