poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-07 | | Înscris în bibliotecă de Marta Cremeny Era toamnă Erau și niște castani Și o bancă. Eu ședeam Eram palid și poate frumos Și mă gândeam. Atunci s-a oprit un tramvai S-a dat jos o femeie Dar era îmbrăcată foarte bine Era deci o cucoană. Tramvaiul a plecat Strada rămăsese goală Atunci femeia s-a aplecat Și-a ridicat încet rochia Până la genunchi Și pe urmă mai sus Avea niște pulpe rotunde, frumoase Și ciorapi eleganți de mătasă A stat mult până și i-a potrivit; Eu o priveam pierdut de pe bancă Și cineva plângea, agoniza, murea în mine Încât femeia s-a ridicat Și m-a văzut. Era o femeie albă, frumoasă Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu Și eu simțeam cum mă înroșesc; Femeia a plecat repede Avea o rochie albastră care flutura în urmă Eu am rămas mai departe pe bancă, Sub castani. Și a mai venit un tramvai Din el a coborât altă lume Femei și fete frumoase. Și eu ședeam mai departe pe bancă Și mă gândeam La mine La sinucidere, Era toamnă Și mai erau și niște castani.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate