Problema evreiască
(Braunschweig, 1843)
Evreii germani cer emanciparea . Ce fel de emancipare doresc ei ? Emanciparea civică și politică.
Bruno Bauer le răspunde : În Germania , nimeni nu este emancipat din punct de vedere politic . Noi înșine nu sîntem liberi . Cum vreți voi să fiți liberi ? Voi evreii sînteți egoiști dacă cereți o emancipare specială pentru voi ca evrei. Ca germani , aveți datoria de a activa pentru emanciparea politică a Germaniei iar ca ființe umane trebuie să activați pentru emanciparea umanității și ar trebuii să vă dați seama că modul în care voi sînteți supuși la opresiune precum și rușinea voastra nu sînt o exceptie a regulii ci ,din contră , ele sînt o confirmare a ei .
Sau poate cer evreii statutul de egalitate în calitate de supuși creștini ai statului ? În acest caz , ei recunosc justificarea statului creștin precum și regimul de opresiunea generală . De ce obiectează ei la opresiunea lor separată , mai ales atunci cînd aprobă opresiunea generală ? De ce ar fi germanul interesat de eliberarea evreului dacă evreul nu este interesat de eliberarea germanului ?
Statul creștin cunoaște numai privilegii . În acest stat ,evreul are privilegiul de a fi evreu . Ca atare , evreul dispune de drepturi pe care creștinii nu le posedă . Pentru ce ar dori evreul drepturi pe care nu le are dar pe care creștinii le au ?
Prin dorința de a se emancipa în statul creștin, evreul cere ca statul creștin să renunte la prejudiciul său religios . Oare el , evreul , renunță la propriul său prejudiciu religios? Are el atunci dreptul de a cere altcuiva să renunțe la religia sa ?
Prin natura sa intrinsică , statul creștin este incapabil de a emancipa evreul. Dar , adaugă Bauer , evreul nu poate fi emancipat prin însăși natura sa .Atîta timp cît statul este creștin iar evreul evreu , statul nu poate acorda emancipare după cum nici evreul nu o poate accepta.
Statul creștin se poate comporta față de evreu conform modalității tipice a statului creștin , adică prin acordarea de privilegii sau permiterea separării evreilor de alti supuși dar , prin a-l face să simtă presiunea altor sfere separate ale societății cu atît mai intens dat fiind că el este în opoziție față de religia dominantă . Dar ,la rîndul său , evreul se poate comporta față de stat numai în modalitatea evreiască, adică prin a-l trata ca ceva străin lui ,prin a contrabalansa naționalitatea sa imaginară cu ceea reală , prin a contrabalansa legea sa imaginară cu ceea reală , prin a-și închipuii că izolarea sa de umanitate este îndreptățită , prin a se abține din principiu de la participarea la evoluția istorică , prin a-și pune crezul într-un viitor care nu are nimic comun cu viitorul omenirii în general și prin a se auto-percepe ca parte a poporului evreu și a poporului evreu ca popor ales.
Pe baza căror motive voi evreii cereți emanciparea ? Pe motivul religiei voastre ? Ea este dușmanul de moarte al religiei statului . Ca cetățeni ? În Germania nu există cetățeni . Ca ființe umane ? Dar voi nu sînteți mai mult ființe umane decît cei la care faceți apel .
Bauer a pus într-o nouă formă problema emancipării evreilor ,după examinarea critică a formulărilor și a soluțiilor anterioare . El întreabă: care este natura evreului ce urmează să fie emancipat și a statului creștin care trebuie să-l emancipeze ? Replica este dată prin critica iudaismului precum și prin analiza opoziției religioase dintre iudaism și creștinism , după care urmează elucidarea esenței statului creștin , autorul făcînd toate acestea cu curaj, cu înțelepciune , în mod profund și tranșant , într-un stil de scriere care este atît precis pe cît este de concis și viguros.
Deci, cum rezolvă Bauer problema evreiască ? Care este rezultatul ? Formularea problemei este soluția sa . Critica problemei evreiești este soluția problemei evreiești . Sumar , acestea ar fi după cum urmează :
Trebuie să ne emancipăm pe noi înainte de a putea emancipa pe alții.
Contradicția religioasă este forma de contradicție ceea mai rigidă dintre evrei și creștini . Cum este rezolvată o contradicție ? Prin transformarea ei într-o imposibilitate .Cum este făcută imposibilă o contradicție religioasă ? Prin abolirea religiei . Din momentul în care evreul și creștinul vor recunoaste că fiecare din religiile lor nu sînt decît diferite faze din evoluția intelectului uman , diferite straturi de solduri de șarpe dezvăluite de istorie [???], iar omul este șarpele care și le-a înlăturat , relația dintre evreu și creștin nu va mai fii religioasă ci numai o relație critică, științifică și umană . Așadar , unitatea lor constă în știință. Contradicțiile în știință se rezolvă prin știință .
Evreul german în special este confruntat cu absența generală a emancipării politice precum și cu caracterul profund creștin al statului. În orice caz , în concepția lui Bauer , problema evreiască are o semnificație universală , irespectiv de condițiile specific germane. Este vorba despre legătură a religiei cu statul și despre contradicția dintre constrîngerea religioasă și emanciparea politică. Emanciparea față de religie este emisă drept condiție atît evreului care se vrea emancipat politic precum și statului care ar trebuii să efectueze emanciparea și este emancipat în esența sa .
" Foarte bine " se argumentează atît în general cît și de către evreu propriu-zis ,"evreul trebuie să fie emancipat nu ca evreu, nu pentru că este evreu , nu pentru că posedă un atît de minunat principiu universal de morală ci din contra , cu toate că este evreu și va ramîne evreu . Cu alte cuvinte , el este și rămîne evreu , cu toate că este cetățean și trăieste în condiții universal umane : pînă la urmă , natura sa limitată și evreiască triumfă întotdeauna asupra obligațiilor sale umane și politice . Prejudiciul subsistă în ciuda faptului că este anulat de principii generale. Dar , dacă subsistă, el anulează restul. "
Evreul ar fi capabil să rămînă evreu în viața statală numai la modul sofisticat și aparent . Deci, dacă ar dori să rămînă evreu , numai aparența ar deveni esențială și ar triumfa ; adică , viața sa în cadrul statului ar fi numai o aparență sau numai o excepție temporară a regulei ." ("The Capacity of Present-Day Jews and Christians to Become Free", Einundzwanzig Bogen, pp.57)
Să vedem , pe de altă parte , cum prezintă Bauer scopul statului :
"Recent , Franța ne-a arătat (Proceedings of the Chamber of Deputies, December 26, 1840) în legătură cu chestiunea evreiască – asa cum a făcut în toate celelalte probleme politice – spectacolul unei vieți care este liberă dar care anulează libertatea prin lege ,declarînd așadar că este numai o aparentă iar pe de altă parte contrazicînd prin acțiune legile libere . ((The Jewish Question, p.64)
"In Franța, libertatea universală nu este încă lege iar problema evreiască nu a fost încă rezolvată fiindcă libertatea legală – adică faptul că toti cetătenii sînt egali – este limitată în viața adevărată , care este încă dominată și divizată de privilegii religioase iar această lipsă de libertate în viata adevărată influențează legea să consimtă la divizarea cetățenilor , care dealtfel sînt liberi , între opresați și opresatori . "(P.65)
Deci, cînd ar fi rezolvată în Franța chestiunea evreilor ?
"De exemplu, evreul ar înceta să mai fie evreu dacă nu și-ar permite să fie împiedicat de legile sale să-și indeplinească datoria fată de stat și concetăteni , adică ,de exemplu dacă de Sabbat s-ar prezenta la Camera Deputaților și ar participa la activitățile oficiale. Orice privilegiu religios ,deci în consecintă și monopolul bisericii privilegiate , ar fi fost complect anulat în cazul în care cîteva sau mai multe persoane sau poate chiar majoritatea copleșitoare ar fi persistat să se considere obligați să îndeplinească obligațiile religioase , acestea ar trebuii să fie lăsate la discreția lor drept o chestiune pur personală . " (p.65)
"Atunci cînd nu există religie privilegiată , nu mai există nici o religie .Negînd puterea exclusivă a religiei , ea nu va mai exista ."(p.66)
" Asa cum d-l Martin du Nord a considerat propunerea de a omite mențiunea Duminicii în lege ca un moțiune de a declara că a încetat să mai existe creștinismul, din același motiv (și acest motiv este foarte bine fondat ) declarația precum Sîmbăta nu mai obligă evreul ar fi o proclamație de aboliție a iudaismului . " (p.71)
Așadar ,Bauer cere, pe de o parte, ca evreul să renunțe la iudaism iar umanitatea în general să renunțe la religie , cu scopul de a atinge emanciparea civică . Pe de altă parte , el crede în mod foarte serios că abolirea politică a religiei este egală cu abolirea religiei per se . Statul care presupune religia nu este încă un stat adevărat și real .
"Desigur, noțiunea religioasă permite statului securitate . Dar cărui stat ? Cărui fel de stat ? " (p.97)
La acest punct , devine evidentă formularea unilaterală a chestiunii evreiești.
Sub nici o formă nu era suficient să fie pusă întrebarea : cine este cel care emancipează ? cine este cel care trebuie emancipat ? Critica ar fi trebuit să cerceteze un alt treilea punct : Despre ce fel de emancipare este vorba ? Ce fel de condiții derivă din însăși natura emancipării reclamate ? Numai critica emancipării politice ar fi putut fii critica conclusivă a chestiunii evreiești și încadrarea ei adevărată în "chestiunea generală a epocii" .
Dat fiind că Bauer nu a pus problema la acest nivel, el se complică în contradicții . El propune termeni care nu sînt bazați pe însăși natura emancipării . El pune probleme care nu fac parte din problemă și rezolvă probleme după care problema rămîne nerezolvată . Atunci cînd Bauer face următoarea afirmatie despre oponenții emancipației evreiești : " Greșeala lor constă numai în faptul că au presupus că statul creștin este singurul real și nu au aplicat acestei noțiuni critica adusă iudaismului" (op.cit p.3 ) , ne dăm seama că eroarea sa constă în faptul că el supune criticii numai "statul creștin" dar nu "statul ca atare " . Deasemenea , Bauer nu cercetează relația dintre emanciparea politică și emanciparea umană și , în consecință , avansează condiții care pot fi explicate numai prin confuzia necritică a emancipării politice cu emanciparea generală ,umană . Dacă Bauer pune evreilor întrebarea "Din punctul vostru de vedere , aveți voi dreptul de a dori emanciparea politică ? ", noi punem întrebarea inversă : Viziunea emancipării politice , conferă dreptul de a cere evreului abolirea iudaismului iar omului abolirea religiei ?
Chestiunea evreiască are diferite forme , în funcție de statul în care trăiește evreul. În Germania , unde nu există stat politic, chestiunea evreiască este pur teologică. Evreul se află în opoziție religioasă față de statul care recunoaște creștinismul drept fundamentul său. Statul este teologic ex professo .Critica aici este critica teologiei : o critică cu două aspecte : critica teologiei creștine precum și critica teologiei iudaice. Deci, continuăm să activăm în sfera teologiei , oricît de critic am activa în cadrul ei .
In Franța, care este un stat constituțional , chestiunea evreiască este o problemă de constituționalism ,o problemă de parțialitate a emancipării politice. Dat fiind că numai umbra unei religii de stat este păstrată aici ,chiar dacă într-o formă contradictorie și lipsită de conținut , adică aceea a unei religii a majorității , legătura dintre evreu și stat reține asemănarea unei opoziții religioase , teologice.
ÎNumai în statele nord americane – cel puțin în unele dintre ele – chestiunea evreiască îsi pierde semnificația teologică și devine o problema laică cu adevărat . Numai acolo unde statul politic există în forma sa ceea mai dezvoltată relația evreului și a omului religios în general față de statul politic , deci relația dintre religie și stat apare în contextul său specific și în exclusivitate.Critica acestei relații încetează să fie critică teologică din momentul în care statul încetează să adopte o atitudune teologică față de religie ,din momentul în care se comportă față de religie ca un stat , adică politic. Critica devine atunci critica statului politic. În acest moment ,cînd problema încetează să mai fie teologică, critica lui Bauer încetează să mai fie critică .