poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-12-04 | |
Motto:”Nu există nici adevărat, nici fals,nu există decît puncte de vedere la fel de valabile, nu există decît culturi la fel de respectabile”
Jean-Marie Domenach Vi se pare întrebarea din titlu o capcană? Ei bine, e. Oare cîți locuitori ai spațiului dintre Prut și Nistru pot fi numiți moldoveni? (Că transnistrenii, deveniti deja un caz aparte, nu mai știu dacă pot fi incluși in categoria de cetățeni ai R.Moldova ). S-a întrebat mai multă lume și pînă la mine. Nu pretind că vin acum cu o premieră. De fapt, e aproape imposibil să mai abordezi ceva in premieră oriunde, darămite la noi, pe tărîmul pasului bătut pe loc...Totuși, cuvîntul “moldoveni”, sensul lui, se tot tratează și rămîne pre limba politicienilor, lingvistilor, ba chiar și a oamenilor de rînd. Or, pentru unii e simbol al diferenței față de temuții (!) români, pentru alții-sinonim al bonomiei, iar pentru o parte din concetățenii noștri chiar injurătură ori, in cel mai bun caz, simbol al prostiei omenești. Intrebarea cu pricina a stîrnit deliberări pe cît de aprinse pe atît de interesante, sîmbăta trecută, la redacție. S-au inclus toți cei prezenți: de la director pînă la reporteri, alias simpli muritori. Ultimii simțeau, vorba lui Cornel Ciurea, ”plăcerea sadică” de a se confrunta in dueluri verbale cu recunoscute somități ale vieții politice autohtone. Așadar, : “ Moldoveni sînt toți cetățenii Republicii Moldova”-ar răspunde într-un glas proaspătul redactor-sef al “Democrației” Ala Mîndîcanu și mai vechiul ei ( simplu) redactor Cornel Ciurea. De ce o spun cu atîta siguranță? Din simplul considerent că i-am auzit afirmînd asta, convingător, de altfel, cum se și cade unor politicieni și politologi cu experiență. Opțiunea pentru pluralism și deschidere nu a fost străină nimănui . Pînă la urmă, toată lumea a rămas fidelă propriilor convingeri, dar și convinsă că acest subiect de discuție nu e nici pe departe epuizat… Nu zic ba, așa ar trebui să fie, adică toți cetățenii acestei țări, de la români pînă la rromi, să se simtă moldoveni, precum toți cetățenii SUA se consideră americani, idiferent de originea lor etnică .Dar, cum nu suntem noi in avangarda democrației și a progresului social, probabil doar un efort fantastic al întregii noastre comunități ar duce la realizarea năzuinței spre o armonie a relațiilor interetnice in republica noastră, dar și la conștientizarea “complicității” tuturor membrilor societății. Or, sîntem, mai exact, ar trebui să fim deopotrivă părtași și parteneri in acest subtil joc de noroc al sorții…Uneori mi se pare că doar întroducerea limbii esperanto drept limbă de stat a Republicii Moldova ar curma ostilitatea, exaltarea excesivă și neînțelegerile în societatea noastră. La moment, însă, (și nu știu cît va dura această stare de lucruri), staționăm incă prea departe de asa performante intelectuale și sufletești, cînd am putea spune asemenea lui Antonio Machado:”Adevărul tău, nu: Adevărul/ Și vino cu mine să-l căutăm./ Pe-al tău păstrează- ți- l”. Uneori chiar pun la indoială dacă constituim noi, cetățenii acestei țări , o comunitate. Căci, de e să credem Dicționarului universal al limbii române, comunitatea include “totalitatea persoanelor care trăiesc în acelașI loc, avînd aceleași obiceiuri, norme de viață etc., colectivitate”, dar și “faptul de a fi comun; posesiune în comun: comunitate de interese, de idei”… Ei bine, nu văd nici un motiv să nu fiu de acord cu Michael Josefh Oakeshott, care spunea că: ”Jumătate din lume este angajată în încercarea de a face ca cealaltă jumătate să dorescă lucruri a căror lipsă n-a resimțit-o niciodată”. Parcă e despre noi. In acest context imi permit să mă intreb: care este azi interesul național al moldovenilor “nemoldoveni”? Ce le-a lipsit moldovenilor “nemoldoveni” de-a lungul anilor ca să ne poată ințelege. Si va considera oare vreodată moldoveanul “nemoldovean ”, după cum observa cineva pe paginile acestui ziar, echipa “Zimbru” (Chișinău) drept echipă-a țării-mumă… Să fim serioși, nici moldovenii „pur- sînge”, adică moldovenii români (ori moldovenii moldoveni, dacă vreți,) nu o socot astfel…Darămite altă lume, adică moldovenii ucrainieni, moldovenii ruși, moldovenii gagauzi, moldovenii bulgari, moldovenii de toate celelalte etnii…Și nu e doar asta. Intr-o eră a cosmopolitismului toti cetățenii acestei republici incearcă totuși să-și păstreze integritatea ființei naționale. Asta incearcă să realizeze (după vreo două secole de umilință ) și majoritatea etnică a țarii, adică băștinașii. Și e destul de complicat să dovedești lumii întregi că nu faci parte din categoria extremiștilor violenți, dar nici din cea a “aborigenilor” inapoiați și opaci, care înghit necondiționat status-qvo-ul umilitor de popor colonizat . Or, nu cred că dorința de a avea (doar) respect din partea celor care impart cu tine aceeași bucată de cer s-ar echivala cu o crimă ori cu ignorarea valorilor democratice. Dar mai e aici o nuanță. Pentru a fi respectat de cineva trebuie să-ți porți tu însăți respectul. Adică trebuie să fii vertical, să fii personalitate. Să-ți poți impune eul și realiza aspirațiile. Nu sîntem (nici nu am fost) noi, moldovenii moldoveni ori moldovenii români, ori moldovenii care vorbim româna „ pretensionarii“ exploziilor de revoltă (oarecum pașnice) a tinerilor, de exemplu. Morala noastră „naturală” nu ne permite să fim intoleranți, agresivi, războinici etc. Incărcătura simbolică a termenului de „moldovean “ parcă te obligă să fii tolerant, pacifist și bun la inimă. Nereducînd simțul propriei demnități la instinctul luptei pentru existență, ne putem da seama că doar respectful față de acest pămînt ar putea permite concetățenilor noștri de alte naționalități să admită că sînt moldoveni, ceea ce ar insemna, de fapt, mai presus de orice, cetățeni cu drepturi depline (dar și cu obligațiuni) ai Republicii Moldova. Altfel, în clipe de de maximă excitare nervoasă, doar exclamand pe nerăsuflate:” Eh tî, moldovan!” vor avea parte de mult rîvnita și salvatoarea descărcare emotivă. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate