Primul rasarit de soare pe care in vezi in primele luni de viata..Primii pasi pe podeaua casei care defapt sunt primii pasi pe scumpa Terra..Primul cuvant rostit stalcit spre bucuria parintilor si celor dragi.Prima zi de scoala,prima nota,primul examen,prima dragoste la prima vedere si prima despartire.In toate exista un inceput..Doar cand vorbesti de moarte nu exista un inceput..Ea vine,te rapeste din viata celor care te iubesc si te duce pe meleaguri unde totul domneste in tacere.Ghinionul dansei este din pacate ca din suflete nu te poate rapi,sau din gandurile celor care ti_au fost o viata alaturi la greu si la bine,pana in momentul culminant sau de multe ori asteptat al mortii.Nu cred ca sunt singura persoana care se gandeste ?oare de ce traiesc..oricum voi muri.Asa incepe o incercare la sinucidere in unele cazuri cu un procent de 1% urmat de un procentaj de 99%de nebuneala.Asta nu inseamna ca eu,ma gandesc la sinucidere,ci doar reflectez la ce bun ne nastem,traim iar dupa disparem ca si cum nu am fi existat niciodata.Oare de ce nu putem trai in veci si pururi langa oamenii dragi?Oare de ce nu putem avea viata fara de moarte si tinerete fara batranete?Oare de ce?Intrebari la care singurul raspuns este:Din tarana ne nastem,in tarana ne intoarcem.Asta este soarta omenirii,una tragica din punctul meu de vedere dar asa decurge viata unui om si nu avem cum sa ne impotrivim naturii.De ce nu moare si vantul,si apele si soarele impreuna cu luna?Ce au ei in plus fara de omenire?Viata eterna?Si totusi sunt fericita ca m_am nascut,fericita ca iubesc,fericita ca vreau sa_mi urmez soarta asa cum e scrisa si fericita ca exista vant,ape,soare si luna,dar fericirea cea mai mare mi_o produce gandul:indiferent daca dupa ani si ani voi inceta din viata voi trai etern,din generatie in generatie in amintirea si sufletele celor care i_am iubit si la randul lor m_au iubit.

Scrisa astazi 9 Aprilie 09 si
exprimand o parte din gandurile mele.