Aşa este cum zici, Igitur
O lovitură de zaruri
Ca valul la maluri
Atinge jumătate de Infinit
Cât ai clipi...

O tăcere adâncă se scufundă-n cântare
În urma ei, ecou de bâldâbâk vine din mare
Pe urmele ecoului, valurile mării sărută plaja
Un sărut permanent de iubire
Izvor de nemurire…

Când violoncelul cântă se adună-n inimi stele
Fiecare cu minunea visurilor mele
Într-un vis, pe o cărare coborâtoare spre mare
Aleargă amintirile dimineţilor de vară
Care încep într-o seară
La o pipă şi o ţigară, pe scară...


E vremea ca nodul să facă muguri
Mugurii să facă flori
Florile să facă fructe
Fructele să fie culese la timp
Dacă nu te grăbeşti
Toate acestea le trăieşti
Pictând, în gând, pânzele albe…

Nu te lăsa ispitit de aparenţe
Aparenţele-s trecătoare
Mergi la izvoare
Ia-le pe toate la rând
Izvor după izvor
Până găseşti Izvorul vieţii
Pe dunga albastră a dimineţii…

Dimineţile de vară poartă-n ele
Paşii desculţi prin stropii de rouă
Așteptarea ca soarele să răsară din mare
Se logodeşte cu visul nopţii
Zarul sorţii se rostogoleşte pe plajă
Desăvârşind vraja unei iubiri
Între realitate și vis
Pe cărările inimii din Paradis
De la Alexis și Sloterius la Pitagora și Asterix
Cu culorile de peste punctul fix
Punctul pe i Mic...

Stând în aşteptare, la mare
Lumea s-a descompus în factori primi
Simplificările au venit singure
Au apărut zările rând pe rând
Aşa cum apar amintirile-n gând
Între rânduri, cărările inimii
Intrând în labirintul minţii…

Pe plaja Tympului fără sfârşit
Toate se leagă între ele
Azi este Ziua Internațională a Pisicii
Fără nici un risc, caut un pix şi scriu:
Cam pe aici e începutul.
De ce așa? Pentru că aşa cred şi aşa vreau eu.
Să nu am nici o dorinţă, nici o preferinţă, nici o idee preconcepută.
Primul mesaj de azi este pentru tine.
Motivul vine de la merele inorogului pe care le-am găsit pe pagina ta.
Unde, ce şi cum? Eu atât pot să-ţi spun acum.
Rândunica şi Delfinul, prietenii mei
Și a pescăruşilor mei voiajori
Îmi aduc de pe mare scrisori.
Dimineaţa a început bine
Semnele mele s-au adunat într-o carte
Cartea lui Picasso cel Mic
Maestru în Nimic
Și-n eroare

De la o eroare de exprimare
Până la o eroare de calculator
Urc şi cobor o scară
Cu toate treptele ei
Eroare după eroare, după eroare

Între erori, nici punctele cardinale
Nu mai arată ce trebuie
Acul busolei nu mai arată nordul
De fapt, nici nu mai există busolă
A dispărut împreună cu eroarea de calendar

Eroarea-i în firea lucrurilor
La facerea lumii
Când l-a făcut Dumnezeu doar pe Adam
A trebuit să revină, să corecteze eroarea
Făcând-o pe Eva, mai puţin ascultătoare decât Adam
Pe undeva o altă eroare
Eroarea persistă, din treaptă-n treaptă
Scara erorilor este la îndemână
Eroare după eroare, după eroare
De la eroarea de calculator
Până la eroarea de calcul
A zilelor de concediu la mare
A legăturilor de avion
A fuselor orare

Ardeleanul nu se dezminte nici dacă s-a mutat casa lui din vârful muntelui pe malul mării... Ba mai mult... în vecinătatea mării se simte mai vecin cu Infinitul şi cu Dumnezeu... nu doar că se simte, chiar aşa şi este...

Un cântec mă urmăreşte/ După el mai vine un cântec/ Şi încă unu, şi încă unu/
Şi toate la un loc se adună în cântecul mării/ Undeva-cândva, în punctul albastru de pe dunga zării/ Care tot creşte, creşte, creşte/ Până ajunge o bilă albastră…

Încă o întrebare: Care crezi că ar fi eroarea cea mai mare?


Constanța, Marți, 8 August, 2023