deunăzi m-au sanctificat
stăteam legată de toate articulațiile
cu cînepă îmblătită
și doctorii curioși citeau cărți vechi să mă vindece,
aruncau chiper, zahar, tarcăn și făină de cucuruz,
lapte de ghivol, chită neagră și hurez
să mă hrănească cu de-ale gurii
laibăre, șube, cheptare, ștrampeni și cătrințe
să mă așeze în rîndul lumii
aruncau lemnușe aprinse, perine de puf și chicuș
să iau foc să mă curăț de necurăție
dar eu în sîntă zi nu m-am lepădat de sînta limbă
mai bine surdă și mută și curată
ca să crească rădăcină din rădăcină,
să crească cuvînt adevărat
din cuvînt adevărat cât e cale în sus și în jos