Premianții Concursului de creație literară, plastică și fotografică „Dor de dor” 2013, dedicat satului românesc, au fost invitați, în data de 16 august a.c., la Lehliu, Hanul dintre salcâmi (nu știu dacă așa îl cheamă, dar așa se situează), pentru ceremonia de decernare a premiilor. Cam pretențios spus „ceremonie”. A fost o întâlnire amicală între prieteni ai artei, între câțiva aiuriți care se încăpățânează să mai creadă în salvarea valorilor autentice românești. Problema lor! Desigur, aici mă includ și pe mine (pentru aceia care nu știu să citească printre rânduri).
Organizator: Marin Toma, fondatorul și continuatorul revistei „Dor de dor” (Dor Mărunt). În drum spre locul întâlnirii, mă gândeam la proveniența numelui acestei localități, imaginându-mi că vine de la acel unic și intraductibil românesc „dor”, intrigată de antagonismul celor două cuvinte: dor și mărunt. Păi dacă-i dor, cum poate să fie mărunt? Dorul (de cineva, de ceva) se asociază, în mintea mea, cu o trăire foarte înaltă care în niciun caz nu poate fi descrisă ca măruntă. De parcă mi-ar fi ghicit neliniștea, domnul Marin Toma a explicat în cuvântul de deschidere proveniența acestui nume. Se pare că vine de la unul – Doru – care era de felul său cam mărunțel. Aha!
Premianții prezenți (căci au fost și absenți destui) au fost invitați să-și primească diplomele și au spus ceea ce au dorit să transmită confraților: gânduri, mulțumiri, poezii, catrene, etc; Personal, am simțit lipsa epigramiștilor Florin Rotaru și Ioan Toderașcu, însă m-am consolat cu epigramistul și prozatorul Laurențiu Orășanu – prezență încântătoare – pe care îl mai întâlnisem în 2010 la Alba Iulia. M-am bucurat să cunosc și live pe Dorel Gaftoneanu (Marele premiu la poezie), anterior cunoscându-ne doar din spațiul virtual, ca și pe jurnalistul-scriitor Gabriel Dragnea, pe autoarea de poezie pentru copii Lidia Batali și pe alți invitați, să o revăd pe pictorița Steluța Nistorescu. Muzică, chitară, poezie, Eminescu... și o splendidă zi de vară, între salcâmi. Parafrazându-l pe Tudor Gheorghe cu „au înnebunit salcâmii”, aș zice că au înnebunit scriitorii, dacă într-o atmosferă toridă, în loc să petreacă pe malul bălților, s-au adunat din Iași, Botoșani, București, Călărași, Slobozia, etc. la o... da, și la o cană cu vin (fericiții care nu erau șoferi), dar mai ales la o întâlnire cu literatura și pictura.
La finalul părții oficiale, au adresat câte un cuvânt fostul Primar (timp de 32 de ani!) și Preoții slujitori din localitatea Dor Mărunt. L-am cunoscut și pe tânărul Preot călărășean Gheorghe Adrian Grigoriu, despre care am aflat că este fiul scriitorului și antologatorului Florin Grigoriu, o mai veche cunoștință din mediul autorilor de haiku.
Domnul Marin Toma și admirabila sa consoartă au fost gazde bune, așa cum se cuvine unor organizatori. Mulțumiri și la cât mai multe ediții!

Slobozia, 19 august 2013