7 octombrie

Am terminat de recitit O zi din viața lui Ivan Denisovici. O scriitură dinamică și tenace, țesută din propoziții scurte, neconcesive. Chiar dacă este un debut literar pentru Soljenițîn, surprinde prin echilibrul compozițional al scriituri, calitatea descrierilor și arta creionării atmosferei apăsătoare psihologic, de lagăr, dominată de ger, foame și spaima de carceră. Ca o noutate tehnică, rezumatul de final care redă succint subiectul nuvelei și stilul autorului:
,,Adormi pe deplin mulțumit. Astăzi a avut o zi bună. Nu l-au băgat la carceră, brigada n-a fost mânată la ,, Orășelul socialist,, , la prânz șterpelise un terci, șeful de brigadă o scosese bine cu procentajul, zidise peretele de voie buna, , nu-i găsise lama la percheziție, câștigase câte ceva de la Cezar,își cumpărase tutun și nu se îmbolnăvise mai rău.Trecuse o zi senină, aproape fericită.
Astfel de zile a trăit Ivan Denisovici, în lagăr, trei mii șase sute cinzeci și trei. Iar dacă socotim și anii bisecți, trebuie să adăugăm încă trei zile…,,

Cu excepția gerului siberian, condițiile din lagărul lui Ivan Denisovici erau ceva mai umane, decât cele de la Sighet, Gherla, Aiud, Târgu Ocna, Făgăraș, Mislea, Salcia și alte universități muncitorești de reeducare din România. Mi se confirmă o afirmație a unui deținut politic: am fost niște tâmpiți, ne chinuiam noi între noi, mai rău de cum ar fi făcut-o alții. Ce, rușii au inventat reeducarea de la Pitești, rușii au inventat bătaia la testicule ? Niște cretini, ne concuram stăpânul și nu de puține ori l-am și depășit.

Alexandr Soljenițîn a luat Premiul Nobel pentru litaratură în 1970 la propunerea lui Francois Mauriac.În discursul ținut cu ocazia acordării distincției a vorbit despre cenzură și istorie:
,,Blestemată este țara a cărei literatură stă sub amenințarea politicii! Căci nu mai este vorba într-un asemenea caz de o violare a dreptului de liberă exprimare, ci de înăbușirea inimii unei națiuni, de distrugerea memoriei sale. Națiunea va înceta astfel să mai plece urechea la însăși ființa ei, va fi deposedată de unitatea sa spirizuală și- în ciuda unui limbaj presupus comun- cetățenii nu vor mai fi în stare să se înțeleagă între ei…Șiruri de generații tăcute îmbătrânesc astfel și mor fără a-și fi spus o vorbă. Când scriitorii sunt condamnați să creeze în tăcere , pe ascuns, fără să audă vreodată acoul cuvintelor scrise de ei, nu mai poate fi vorba de o tragedie personală ci de martiriul unui întreg popor…,,

Autorul Arhipelagului Gulag , pe mine personal m-a surprins și chiar mi-a servit o lecție, cea a dezrădăcinatului nevindecat, la o altă scară desigur, având în vedere înstrăinarea mea parțială de Brezoiul natal, prin volumul de memorii Ca bobul între pietrele de moară, în care își deplânge necompatibilitatea cu o libertate pe care și-o imaginase subiectiv cu totul diferit de ceea ce avea să cunoască în Occident:
Piatra de moară a KGB-ului nu înceta să mă zdrobească- dar mă obișnuisem; acum i s-a alăturat( și nu pentru prima oară) piatra de moară a Occidentului și amândouă mă macină…
Cât de lucid eram în Est cât de orb sunt aici.Cum să mă descurc în acest păienjeniș de reguli și legi ?

Miting sindical la București. Proteste pur și simplu sociale sau au și ceva substrat politic? Primesc pe net mesaje acuzatoare la adresa sindicaliștilor. Luptă pe toate fronturile, cu toate mijloacele.

Ca nivel de trai România se situează pe locul 63 pe Glob și douzeci și ceva în Europa. E mai mult rău decât bine. Suntem tot mai leșinați, mai debusolați ca viață de zi cu zi.

M.M a venit într-o inspecție. Ne-am întreținut cordial. O mică flecăreală amicală, căreia îi duc lipsa câteodată. Îmi spune că a primit un premiu din parte Uniunii Scriitorilor Brașoveni și că Șelaru, autorul unui Dicționar al scriitorilor brașoveni, care a iritat la culme prin atacuri la persoană nejustificate, susțin cei iritați, a fost exclus din Uniune. Astra literară este în impas financiar, s-ar putea să mai apară doar un număr până la sfârșitul anului.
Cu toții suntem în impas !