Paul Leibovici despre
„Espresso dublu la Ierusalim” -
Versuri de Bianca MARCOVICI


Am citit cartea cu cele 74 de
poezii - creații ale Biancăi
Marcovici. Am recitat câteva
din versurile poetei. Atunci da, atunci
le-am putut gusta cu adevărat. Versurile
acestea sunt scrise pentru a fi recitate,
interpretate.
Imaginea primelor lecții de respirație
le-am întreprins sub îndrumarea prof.
Baldovin care m-a învățat să recunosc
farmecul versurilor , atunci când
le recităm, când le dăm în vileag
conținutul prin modul de pronunțare.
Versurile Biancăi Marcovici sunt construite
în așa fel, au o arhitectură care
poate fi prețuită cu adevărat, dacă
știm cum și în ce fel trebuie luminate
cu reflectorul graiului.
Afirm, de la bun început, înainte de
a mă apleca și a le desluși gândurile,
sentimentele poetei care au stat în
spatele operei, fără a le recita nu aș
fi putut așterne pe hârtie, măcar un
cuvânt.
Ieșirea spre public, spre înțelegerea
acestor minunate versuri, e
determinată de modul în care recitatorul
știe să pătrundă și să descifreze
coloritul cu nuanțele pe care poeta
le aplică grupului de cuvinte, adesea
accentul căzând pe un singur cuvând
central.
Mai mult decât orice, poezia aceasta
care deține un anumit ritm interior , a
cărui conținut contemporan se cere a
fi grăit, auzit și numai apoi perceput.
Mesajele celor 74 de poezii, fie cu
caracter local, patriotic sau intim, ale
unei dragote deschise nu pot, nu se
cade a rămâne între scoarțele – chiar a
unei grafici potrivite, căci valoarea lor
crește odată cu perfecta interpretare,
recitare.
Sclipirea acestor versuri, valorificarea
lor maximală cere o bună interpretare,
lectori care au știința purtării
arcușului, ale coardelor vocale.
Versurile autoarei își cer dreptul la
libertatea cuvântului pronunțat, așa
precum „vinul” cu sau fără scorțișoară,
nu poate să rămână închis într-o sticlă,
păstrat undeva într-o colecție. Vinulversurile
trebuie gustat, respirat într-
un anume fel, picătură cu picătură
(citește: silabă cu silabă).
Numai atunci inhalăm parfumul, le
simțim gustul care ne va rămâne pentru
timp îndelungat.
Versurile Biancăi se cer recitate cu
știința lectorului specializat în descifrarea
coloritului, nuanțelor, descoperirii
miezului atomic, a acelei particule
dătătoarea impulsului.
„Turnul de fildeș” al poetei este axat
în contemporanietatea din care se
inspiră și căreia îi oferă „ultimul cuvânt/
Într-o zi norocoasă”.
„PATRIA”în gândirea și simțirea poetei
, nu e locul în care s-a născut și
a trăit, nu e nici bucata de pământ pe
care pășește zi de zi.
Patria o vede, o simte și o
întruchipează copiii. Aceștia poartă
steagul viitorului. Ei sunt recitatorii
sublimelor versuri născute din crezul
interior al poetei.
„Patria e poezia,/ Lumina ochilor copiilor
noștrii,în veci!”
Poezia Biancăi Marcovici e sădită în
brazdele adânci ale pământului. Problemele
pe care le ridică, le dezbate pe
scurt și caută să ni le transmită nouă,
pentru a le împărtășii cu noi.
Personajele fără nume, mulți-puțini
le descoperă gândurile ascunse

,,îi privesc în ochi o singură dată / Și
oftez știindu-i doar de la prima privire’’
Aceste personaje „...furând cuvinte
/puse în slogane,” nu sunt cei care au
curajul, de a semna „pacea” adevărată,
ci doar ,,ca doctorii în filozofii mărunte’’
ei se rezumă la ,,tratate de pace...
între armă și armă, între terorism și
omenie”.

Cel ce nu știe că poeta e și muziciană,
cunoscătoare a corzilor vibrante al
gingașului instrument numit vioară,e
suficient să citească câteva din versurile
acestei cărți pentru a fi impresionat
de gingășia cu care Marcovici tratează
instrumentele muzicale.
Harpa. Dragostea pentru clasicul instrument
pe a cărei coarde, David și-a
deschis inima și gândirea:

,,mai găsește o a doua ca mine
care împletește privirea cu muzica
iar viața cu surâsul,harpa ta,
harpa ta! „

Nu te-ai risipit atâta timp, în aburi
de cafea al anonimatului poet!
Categoric nu!,pentru că tu Bianca
Marcovici ești cea care ai găsit în
coarda cuvântului rostit o gamă largă
de nuanțe, pe care le unduiești cu
măiestrie.
La auzul versului tău, vibrează melodia
vieții! Corzile sensibile ale cuvântului
rostit sau scris exprimă melodii inspirate
din cotidian. Dacă intenționezi
sau nu să exprimi adevărul vieții....
desigur, răspunsul e pozitiv, da!
Cu toate că
„Niciodată nu mă
pregătesc pentru tine
spontan îți redau cum sunt cum
uneori nu vreau să fiu,
capăt forma ta nemăsurată
închid ochii și-ți scriu.”

Această observație a poetei e bine
venită. Din sutele de versuri ale tale,
reiese cu claritate... inspirația mea/
curge din izvorul nostru comun.
Această „Muză” e viața!
„Vocea interioară”, acea chemare
instinctivă a poetei a condus-o de-a
lungul anilor spre cercetarea vieții, a
problemelor care frământă oamenii de
toate categoriile.
Această chemare „Vocea interioară”
a îndemnat-o să strige adevărul.
Această „voce interioară” îi spune:

„Sunt mai puternică decât ei zic și
mă împing în valuri
să primesc în față
stropii de venin!”

„Veninul” e societatea, oamenii căci
nu este „pădure fără uscăciuni”. Problema
unică este ce predomină în marea
familie?!!!
Dar poeta împinsă de „vocea
interioară”, de necesitatea de a spune
adevărul, răspunde:
,,nu mă las/ Sunt
mai puternică de cât ei zic.’’

Și astfel vede, ascultă și apoi afirmă
cu o logică limpede, adevărul și numai
adevărul.
Bianca Marcovici nu stă închisă în
„Turnul de fildeș” cu toate că scrie...

,,În camera mea
Poate o lampă cu becul aprins
Poate o carte deschisă....”

Dar B.Marcovici iese în lumea unde
probleme sunt atât de variate, unde

„Cimitirul elefanților e deja îngrădit”
Strigând:
„mi-e frică de hoți,
sunt mulți, Doamne!
Care vor să smulgă flideșul viu,”

„Fildeșul” nu e decât adevărul,
adevărat al cotidianului, pe care ea,
poeta l-a decoperit, l-a netezit și sub
condeiul ei ni-l redă cu prospețime,
gingaș
„ultimul cuvânt
Într-o zi norocoasă !”

Traducerea versurilor Biancăi Marcovici
în limba ebraică realizate de
Tomy Sigler sunt o contribuție pozitivă
la răspândirea creației poetice a poetei,
printre masele de degustători ai
poeziei.
Ar fi interesant, ba chiar emoționant
o „seară poetică” în cele două limbi.
Ascultătorii sorbind „Espreso dublu
„ ascultînd glasul poeziilor în cadrul
unei fest la care să ia cuvântul unii
analizatori ai poeziei alături de poeta
Bianca Marcovici.




Sursa, Viața noastră, 25 februarie, Tel Aviv