E seară și mă pregătesc să ajung la Favorit. Plec cu 20 de minute înainte. Merg o stație cu 41, apoi iau ceva spre centru. Nu stau prea mult timp să aștept. E frig și e întuneric.
Dar, deodată, cu o stație înainte de Favorit îl văd pe Alexandru. Stă zgribulit și gândește. N-are nimic în mână. Așa mi se pare mie. E singur și pare rătăcit. Dar nu în tranziție.
Îi spun: ,,Ești sedus și abandonat?“
,,Nu, îmi răspunde. Sunt doar îndrăgostit de profesoară.“
,,De care, eu nu văd niciuna prin preajmă?“
El: ,,Se subînțelege“.
Urcăm amândoi în mașina care trebuia să ne ducă în Romană. Dar, nu știu cum se face că am coborât la prima.
Mă ținea atât de strâns de mâna dreaptă, încât amorțisem. Nu prea știa ce vrea să facă cu mine. Ne mișcam braunian. Vroia să traversăm. Dar printr-un alt loc.
I-am zis: ,,Unde mă duci?“
,,Cum unde? La o florărie.”
,,Noaptea? Te-ai tâmpit de tot. Eu nu vin cu tine. Du-te singur.“
Atunci, ne-am întors de la jumatatea drumului. Eram pe trecerea de pietoni.
Mă îndepărtez spre cealaltă trecere. El stă și se uită la mine, de parcă nu m-ar mai fi văzut până atunci.
Încep să mă foiesc. Cumpără ceva. Alege mai întâi cu privirea. Apoi, scoate un trandafir roșu dintr-o găleată, care nu se mai termina. Nu știu ce rasă era, doar că mie mi se părea că trandafirul este clonat.
Am trecut și am ajuns la Favorit. În seara aceea rula Nașu’ la psihiatru. N-am văzut prea mulți spectatori. Majoritatea erau tineri care preferau un mozol pe băncile cinemaului, decât acasă la partener.
În rest, hârtii aruncate, semințe, coji, scaune tapițate, roșu, se văd bureții, umpluturile… Ma gândesc – tipic românesc.
Nu mai comentez nimic.
Aștept să înceapă filmul. Fluierături, zgomote.
Îi șoptesc: ,,Aici m-ai adus deșteptule?”
El tace și îmi spune: ,,Hai să plecăm.”
,,Nu, de ce sa plec, n-am plătit? Doar n-o să-i îmbogățesc pe ăștia…”
Mi se părea destul de confuz. Timpul trecea și eu nu vedeam decât actori: Billy Crystal, Robert de Niro, Lisa Kudrow. I se căuta lui Robert de Niro o slujbă. Era dement.
Apoi, am ajuns la final. Se trăgeau dublele. Multe. Cu greșeli și fără.
Am plecat spre Sergiu Celibidache. E noapte. Știu că ne așteaptă. E lângă noi.
Îi simt suflarea.