Pagina: 5 : 4 : 3 : 2 : 1
întâia întâlnire cu Silvia Van
 :
Poezie 2006-08-31 (4072 afişări)
în curând, zborul
 :
Poezie 2006-07-28 (4155 afişări)
recunosc
:
Poezie 2006-07-24 (3459 afişări)
tristețea mea de azi
:
Poezie 2006-07-17 (1384 afişări)
metafizica scării
:
Poezie 2006-07-12 (4252 afişări)
chiar de acum
:
Poezie 2006-07-06 (3896 afişări)
de la capăt
:
Poezie 2006-07-05 (2315 afişări)
nu că n-aș fi avut...
:
Poezie 2006-06-22 (1713 afişări)
Poem pentru o amintire
:
Poezie 2005-06-11 (3913 afişări)
Rău de aprilie
:
Poezie 2005-04-11 (2941 afişări)
Nimic nou
:
Poezie 2005-03-30 (4086 afişări)
Starea de așteptare
:
Poezie 2005-03-21 (4368 afişări)
Noaptea minotaurului
:
Poezie 2005-03-14 (2193 afişări)
Întâmplarea de astăzi
:
Poezie 2005-03-10 (3958 afişări)
Vitraliu
:
Poezie 2005-02-24 (2864 afişări)
Flower power
:
Poezie 2005-02-22 (2808 afişări)
Un fel de plecare, un fel de dragoste
:
Poezie 2005-02-01 (3784 afişări)
Dimineață cu râs obligatoriu
:
Poezie 2005-01-05 (4690 afişări)
Reluare
:
Poezie 2004-12-09 (4211 afişări)
Scurt-metraj despre o stradă înfundată
:
Poezie 2004-12-02 (3212 afişări)
Poem
: Recidivă
Poezie 2004-11-29 (3548 afişări)
Poveste rea
:
Poezie 2004-11-22 (3200 afişări)
Sarcasm de-o zi
:
Poezie 2004-11-02 (5065 afişări)
Femeie, felină
:
Poezie 2004-10-28 (3434 afişări)
Noiembrie
:
Poezie 2004-10-25 (4577 afişări)
Poveste romantică
:
Poezie 2004-10-01 (3277 afişări)
Sweet woman
:
Poezie 2004-09-24 (1664 afişări)
Senzație
:
Poezie 2004-09-17 (3708 afişări)
Tot un experiment si acesta
:
Personale 2004-08-25 (5483 afişări)
Aplecare spre stânga
:
Poezie 2004-08-11 (4688 afişări)
Armonie conjugală
:
Poezie 2004-07-29 (4212 afişări)
Târziu, tu...
:
Poezie 2004-07-15 (4108 afişări)
Avertisment
:
Poezie 2004-07-08 (2726 afişări)
Arhitectura somnului
: (II)
Poezie 2004-06-21 (3933 afişări)
Arhitectura somnului
: (I)
Poezie 2004-06-16 (3179 afişări)
Te mint
:
Poezie 2004-06-01 (3456 afişări)
Rană
:
Poezie 2004-05-17 (2587 afişări)
Poveste despre Elvira Madigan
:
Poezie 2004-05-14 (2854 afişări)
Căutam
:
Poezie 2004-05-11 (2717 afişări)
Phönix
: Lui Dragoș (RDS)
Poezie 2004-04-25 (2582 afişări)
Tristețe
: (ai dreptate, George, iar...)
Poezie 2004-04-15 (7154 afişări)
Aceasta nu-i o declarație de iubire
: (cu speranta ca voi fi iertata de cei sau cele care vor considera textul acesta ca fiind excesiv de sincer)
Poezie 2004-04-08 (4555 afişări)
Trupul, simplu
:
Poezie 2004-03-19 (3254 afişări)
Mirarea mea
:
Poezie 2004-03-04 (3645 afişări)
Repetabila iubire
:
Poezie 2004-02-12 (4118 afişări)
Eva
:
Poezie 2004-02-02 (2394 afişări)
Sombre
:
Poezie 2004-01-17 (1470 afişări)
Impact
:
Poezie 2004-01-12 (1457 afişări)
Eu, femeie
: Lui Cornel M.
Poezie 2004-01-07 (3695 afişări)
Pretext
:
Poezie 2003-12-10 (2163 afişări)
Pagina: 5 : 4 : 3 : 2 : 1 |
|
Pagina: 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
E altceva, Nanu...
Rima...la apa
Doua intr-un univers
Punct de vedere
Paul, fara vina
Stele printre dinti
Constatare
hihihi
Hmmm, ce idee...
Cu Genu la bine si la rau...
Din doua una...
Poate altfel
Poezie...cum zici tu...
Un om...
Gandul-templu...
Cine vorbeste?
Raspunsul e-tern...
Sfere, mosul si cocosul...
Duduca intelegatoare...
Monica
Sapte franturi de suflet...
Dan Robe
Nu poezeaua, ci POEZIA...
Dianei Chindris
Cuvinte care-ti ating inima
Lui Silviu Dachin
De la scorpion la scorpion
De toate la masa...
Lui Jupp(B)Itter
Lui Florin Andor, multumesc.
Lui Mihai Leoveanu
Las...:)
Iata mana mea...
Nostalgic privind inapoi...
Noi, ratacite...
Buna este invatatura...
Surpriza
Un secret acolo...
Daca e, e, n-am ce face!
Cum zici tu...
Intrebare..de lasare
Catren lung
Dezamagire
Ce ti-e si cu zeii astia!
Ras de ciob...
Intreaba ciobul...
Cum nu te laud...:)
Ce facusi, Ionut Simion?
Se aproba, Monica...
Nici aici nu scap...
Simpla erata
Maestrului Sorin Olariu
Pazeste-te...
Pe ganduri...
Consolare
Oh, la, la...
Ete, na!
Lasa, se mai intampla...
O fi bine?
Insuficiente explicatii
Oh, Doamne...
E de inteles...
Ma-ndoiesc, deci exist!
Dor de vorbe bune...
Pai, gata!
RE-VERBE
Voi avea in vedere, multam fain!
Tacere in valuri
Multumesc , Diana
Cocos descurcaret
Horia
Multumesc
(*)pentru Campion absolut
Ceva cu niste stele...(*)
Repetitia
Un zambet si-o stea...si acordul.
Invitatie
Invazie
Argumentul
Multumesc, Florin, multumesc, Marcela!
Mae...
Fair-play
Raul cel mai mic
Neadaptare
Praf in ochi? sau...
Are solutie pentru toate.
Puterea sexului slab
Mirare
Gandul bun
Cauza si efect
Lipsa de orientare
Diagnostic
Duplicitate
In apararea bebelusei
Uite-o, nu e...
Temeri nejustificate
Solutia
Circ pe paine
Cuiva di la Iesi
Tin cont, multumesc!
Pagina: 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
|
|
|
|
Biografie Silvia Van
(van_silvia@yahoo.com)
Nascuta in Arges, Liceul German in Pitesti, Facultatea de Limbi Straine (germana-franceza) in Bucuresti; profesoara un timp, in prezent, redactor pe probleme de politica externa la Observatorul Militar; volumul de poezii "Obsesia Iubirii" a aparut in mai 2006, iar cel intitulat "Dansand cu timpul" in iunie 2010 la Societatea Scriitorilor Militari.
Biografie, altfel
Am avut privilegiul sa-mi petrec copilaria intr-un
colt de rai, asa cum sunt nenumarate in tara aceasta,
un loc a carui existenta abia daca o poate banui un
orasean si mai ales un bucurestean, daca nu are
norocul sa aiba bunici sau alte rude la tara. Nu era
un sat propriu-zis, ci o colonie muncitoreasca
plantata intr-o comuna suburbana. Dar asezata la
poalele unui deal, pe o fosta mosie boiereasca, -
Florica lui Bratianu - un taram fermecat, ce si-a
lasat amprenta in intreaga mea fiinta.
Stateam intr-o casa impunatoare, un fost conac
nationalizat care apartinuse lui Virgil Madgearu,
cunoscut economist si om politic in perioada
interbelica. Locuiam ce-i drept la mansarda, in odaile
servitorilor, dar aveam aceeasi conditie sociala ca si
vecinii nostri din camerele din fata, functionari
modesti ca si parintii mei. Casa avea decoratii
interioare si mozaicuri superbe, iar soba noastra de
teracota in stil italian - nefunctionala de altfel -
era o adevarata bijuterie. (Am aflat dupa mult timp ca
nu se mai afla la locul ei; un demnitar local a
vazut-o, a fost incantat de ea si si-a facut-o cadou).
Nu casa era cel mai frumos lucru in spatiul
copilariei mele, ci tot ceea ce o inconjura. Exact din
spatele ei incepea dealul, un deal molcom, pe mai
multe trepte, plantat cu vie. Varful ii era acoperit
de o padure batrana. Alte dealuri in dreapta si in
stanga. Livezi de piersici, vii si din nou paduri.
Conace boieresti ici si colo...Privilegiatii altor
timpuri se grabisera sa-si faca parte din bogatia si
farmecul locului. In fata se intindea o nesfarsita
livada de pruni, la stanga alta de peri. Abia dincolo
de ele fusesera ridicate blocuri - in stilul monoton
si rece pe care-l cunoastem - pentru miile de
muncitori de la Dacia.
Frumusetea naturii, dezvaluita mereu in jurul meu, a
inceput sa-mi atinga suflatul destul de devreme. Aveam
patru sau cinci ani cand mama a intrat in casa, intr-o
dimineata friguroasa, tinand in mana o crenguta
inflorita alb cu ace de promoroaca. Doar o clipa a
tinut frumusetea ei, caldura camerei a topit-o, insa
nici azi n-am uitat uimirea si incantarea ce m-au
cuprins atunci. Credeam ca mama facuse mari eforturi
s-o gaseasca, ca scotocise indelung prin paduri -
povestile auzite se prelungeau extrem de firesc in
lumea reala - si natura, adica tot ceea ce ma
inconjura, trebuise pana la urma sa se declare invinsa
si s-o lase sa-i rapeasca misterioasa crenguta. Nu
stiu ce-am gandit apoi, vazand delicatele flori de
ghiata pierind, dar sunt convinsa ca explicatia pe
care mi-am dat-o tinea la fel de mult de poveste ca
tot ce traiam pe atunci.
Sa fi fost acela momentul cand ochii mei de copil
s-au indreptat cu mai multa atentie catre
necontenitele, tainicele, fascinantele transformari
din jurul meu? Tind mai degraba sa cred ca aveam - am
- in sange dragostea, nevoia de natura. Ea, natura,
inca mai poate trimite semnale sufletului meu, eu mai
pot inca sa le aud si sa le inteleg, caci, desi
traiesc de mult timp in oras, nu m-am rupt niciodata
de ea. Nici n-as fi putut, s-a impletit prea strans cu
fiinta mea, atunci, in copilarie.
Camera noastra, a copiilor, avea vedere catre deal.
Il numeam dealul meu... Urmaream, ca si cand as fi
avut un ecran in fata, orice schimbare produsa in
coloritul frunzelor, in lumina cerului, in miscarea
vantului. Atingeam - afara fiind - firele de iarba si
frunzele cu degetele, vorbeam cu copacii, cu norii, cu
soarele...La inceput simteam nevoia sa imbratisez
florile si nestiind cum sa fac asta, le rupeam pe cele
care-mi erau dragi, sufeream apoi vazandu-le
vestejite.
Am invatat insa destul de repede ca le pot iubi fara
sa vreau sa fie ale mele, ca le pot da dragostea mea
lasandu-le la locul lor. O buna lectie pentru mai
tarziu, in relatiile cu cei din jurul meu. Am invatat
astfel sa respect.
...Aveam zece sau poate unsprezece ani. Era vara.
Se intunecase deja, eram cu totii in casa, ne pregatem
de culcare. Mama m-a trimis atunci pe mine - eram cel
mai mare dintre copii - sa merg in curte si sa aduc
ceva sau poate sa inchid ceva. Nu ieseam de regula
afara noaptea. Casa in care locuiam era izolata si,
o data cu lasarea intunericului, locurile pareau
destul de infricosatoare pentru un copil. M-am dus
totusi.
Am facut repede ce era de facut - chiar nu mai stiu
ce anume - si ma intorceam. Si dintr-o data, in
mijlocul curtii, am simtit un fel de liniste coborand
peste mine. Ceva m-a oprit in loc. Am realizat dintr-o
data cata pace si cata frumusete e in jurul meu. Era o
noapte intunecoasa, fara luna. Nici stele nu erau.
Simteam noptea ca pe o catifea moale si calda
coborandu-mi pe umeri. Aerul era greu si cu toate
acestea respiram atat de usor. Nu-mi mai era teama,
dimpotriva, ma simteam ocrotita. Nu stiam de unde
venea pacea aceea adanca ce-mi coborase in inima. Eram
atat de fascinata de ce simteam, incat nu ma induram
sa plec. Stateam in mijlocul curtii in tacerea densa
din jur. Nici greieri, nimic... Aerul curgea cald
peste bratele mele goale, ii simteam atingerea
mangaietoare. Era atata farmec, atata mister in jurul
meu, incat as fi vrut sa se opreasca timpul in loc.
Imi spuneam ca nimic nu poate fi mai minunat, ca mai
multa incantare sufletul meu nu poate simti.
Apoi, ca intr-un vis, am auzit cantecul...Un fluier
undeva... o melodie atat de frumoasa, incat nu parea
pamanteana. Mi-a amortit sufletul de atata
frumusete, aproape de nedescris in cuvinte. Nu stiam
de unde veneau sunetele acelea, n-as fi putut spune de
unde, nu erau case in jur. Cu cateva clipe mai
inainte as fi spus ca de nimic nu mai era nevoie ca
noaptea aceea sa-mi para desavarsita. Acum stiam ca
ceea ce se intampla era ceea ce-i lipsea ca sa devina
sublima. Cine ar fi putut sa cante astfel la ora aceea
tarzie din noapte? Si pentru cine? Atat de suav, atat
de trist, atat de miscator...
...Citisem Legendele Olimpului: "nimfa Pitis s-a
pravalit, izbindu-se din stanca in stanca, pierind in
negrele genuni. Nefericitul zeu, indurerat, cu
ramurele verzi de pin in plete, cantand din nai, a
plecat la vale. Cantecul lui se aude noaptea prin
paduri, prin locurile necalcate si singuratice din
munti. Durerea lui suna spre zare pana la marele
Ocean."
Zeul Pan...
Intr-un tarziu, ingrijorata, mama a iesit dupa
mine. Nu si-a putut explica niciodata de ce stateam eu
nemiscata, fara teama, in mijlocul curtii.
|
Texte Recomandate
