... de parcă aș fi fost închisă
fără pâine și apă
fără zgârietura răsăritului
pe dinăuntru
în coaja proaspăt jupuită
sângerândă
a lumii
de parcă aș rătăci
amețită
printre rădăcinile înfometate
ale lucrurilor
printre jumătățile celelalte
transparente
umede încă
ale cuvintelor
de parcă mi s-ar îngropa podul palmei
genunchii
fruntea
în aluatul primordial
posesiv
al oglinzilor

te visez
de parcă m-ai fi agățat în trupul tău
pe dinăuntru
ca de-un cuier
de parcă m-ai fi crucificat
în irisu-ți albastru
pentru toată veșnicia