printr-o gară curg trenuri cu viteză prea mare
s-a vândut de aseară locul meu
de parcare

personal vă declar nu mai cred în goblenuri
când un ochi clandestin mă privește
din trenuri

trece vremea săpând melancolice șanțuri
am să-ncerc într-un fel să-mi leg timpul
în lanțuri

din senin mă cuprinde o altfel de boală
când încerc să recit o factură
fiscală

ne-nchinăm la o oală minune din care
zi de zi se prepară doar un fel
de mâncare