MAKAROV: Aici, în această carte, scrie despre dorințele noastre și despre împlinirea lor. Citește această carte și-ai să înțelegi cât sunt de deșarte dorințele noastre. Vei înțelege de asemenea cât de ușor este să împlinești dorințele altora și cât de greu este să-ți împlinești propriile tale dorințe.
PETERSEN: Mi-ai vorbit cumva foarte solemn. Așa cuvântează căpeteniile indiene.
MAKAROV: Asta este așa o carte, că despre ea trebuie să vorbești în mod solemn. Numai când mă gândesc la ea, îmi și dau jos pălăria.
PETERSEN: Dar mâinile ți le speli înainte de-a atinge cartea?
MAKAROV: Da, și mâinile trebuiesc spălate.
PETERSEN: Atunci, pentru orice eventualitate, spală-ți și picioarele.
MAKAROV: Asta este nespiritual și grosolan.
PETERSEN: Păi ce fel de carte o mai fi și asta?
MAKAROV: Titlul cărții acesteia este magic.
PETERSEN: Hi-hi-hi!
MAKAROV: Se numește cartea aceasta MALGIL (Petersen dispare.)
MAKAROV: Doamne! Ce-i asta? Petersen!
VOCEA LUI PETERSEN: Ce s-a întâmplat? Makarov! Unde mă aflu?
MAKAROV: Unde esti? Nu te mai văd!
VOCEA LUI PETERSEN: Dar tu unde ești? Nici eu nu te văd. Ce-i cu aceste sfere?
MAKAROV: Ce-i de făcut? Petersen, mă auzi?
VOCEA LUI PETERSEN: Aud! Dar ce s-a întâmplat? Și ce-i cu sferele astea?
MAKAROV: Poþi să umbli?
VOCEA LUI PETERSEN: Makarov! Vezi sferele astea?
MAKAROV: Ce fel de sfere?
VOCEA LUI PETERSEN: Lăsați-mă!... Dați-mi drumul!... Makarov! (Liniște. Makarov stă îngrozit, apoi ia cartea și o deschide.)
MAKAROV (citește): „Treptat, omul își pierde forma umană și devine sferă. Și, devenind sferă, omul uită de toate dorințele noastre.”
CORTINA