LÃSARE DE SÂNGE LA TOMIS

(farsa unei întregi redacții)

Actul I

(Scena 1)

PATRONUL: Jucați o partidă cu mine. Mizele să fie craii sângerați!
PRIMUL ANGAJAT: Mai bine jucăm șah. Oricum ne-a lovit cravașa ta ca pe cai…
PATRONUL : Nu, uite cum facem… Tu, de caro, vei fi riga britanicilor, un normand, biruind pe saxoni.
PRIMUL ANGAJAT: Nu mi se pare normal să mă trimiți în detașare atât de departe!
PATRONUL: Tu când cazi, săruți nu doar pământul, ci și tălpile mele. Știi că postul ți-e loc sfânt…
PRIMUL ANGAJAT : N-o să mai pup nimic..., adică, de ce nu? Bine, accept.
PATRONUL : Pe tine, number two, celălalt rege, te fac tobă la rigă, fiind înscăunat de-acum să ne-aduci când vrem, chiar și săptămânal, transfuzii din sângele scurs de pe frunte, din palma dreaptă sau din coaste.
AL DOILEA ANGAJAT: Treceți la rând atunci, am pregătit garoul!


(Scena 2)

Joi, la scăpătatul lunii, cam spre 20, se-adună gașca să pună cărțile pe față. Este vorba de mici hrisoave scrise la revista “Tomis”.

AL TREILEA ANGAJAT: Jucați o partidă cu mine? (zice cel dotat cu simțul omorului, cel mai “ieșit din tipar”) Sper că nu vă costă nimic. De-aceea, corectați-mă când măsluiesc!
PRIMUL ANGAJAT: Dă repede. Crezi că ne citești pe toți sau de netoți? (Încet, către Al doilea angajat) La dame dă bine, le cade cu tronc. (Din nou ridică vocea) Aș ! Ași nu prea sunt. Decât uitați. Au ieșit din top…
AL DOILEA ANGAJAT (către Primul angajat): Prin mânecile mării tale, ori în “Trei papucii” de jos.
AL TREILEA ANGAJAT : S-au dus chintele roiale mari, careurile… Nu se mai întorc înapoi decât iscoadele geniului liric – așa îmi spuse unul, care ne văzu marea, dar nu teafăr, de prin Odessa, apoi adăuga în rusă : “Lăsați-mă să mor !…”.
PATRONUL : Ca la noile licitații. Ruleta carierei lungi îl scoate rapid pe Nikipercea la marginea lumii sale. Uite, acum-acum îl vor expedia la “Tomis” fără ramburs. De ce? Fiat Lux-teafăr printre noi, în arca lui Noe, pentru că tronul i se clatină și “nu vrea mormânt bogat”, ci să supraviețuiască acestei crize a culturii din mileniul al treilea.


(Scena 3)

TEHNOREDACTORUL: Lumina ne-a consumat rău de tot. Haideți la Famous să mai luăm câte o shaorma. Auzi, frate, în 2008 auzisem că o prepară și cu lăptișor, nu de matcă, iar anul ăsta este lăudată sus și tare shaorma de la ei.
AL DOILEA ANGAJAT: Păi i-au prins pe toți mizerabiliștii ăștia cu kebab și cu shaorma expirate, făcute în niște condiții prin Mamaia și pe litoral...
PATRONUL: Să le ia autorizația de funcționare la toți mafioții care ne intoxică nouă organismele!
TEHNOREDACTORUL: Să-i trimită să vândă semințe și porumb pe plăji. Să vândă ziare, ori revista noastră, că oricum nu se vinde nicăieri, nici în București, decât la Argus, librăria Muzeului Literaturii.
PATRONUL: Ia vezi, vezi, poate-ți dai drumul la gură...
AL TREILEA ANGAJAT (pentru a detensiona aerul îmbâcsit de fum din sala principală a redacției, se adresează Patronului): Am o idee, maestre. Jucătorii valeți, adică celor mai buni colaboratori de la “Tomis” se vor înghesui pe cărți noi, dacă au colțișoare din ele, bani de buzunar, bancnote albastre cu luceferi. Dacă nu vor, să le dăm o săpuneală bună celor care ne irită, nu?
PRIMUL ANGAJAT: Ai vorbit și tu ca să nu se supere pe sponsorizarea noastră de la primărie președintele țării, lăsându-ne-n pom! Ia mai tacă-ți fleanca, domnule..., vezi ciocul mic-mic! Tu o să rămâi în după-amiaza aceasta în redacție peste program.
PATRONUL: Ja, wohl. Ahtung, ahtung... Dați o fugă și pe librari. Nu de alta, dar să ne listeze-n bucăți banii nedați înapoi de editori.
(Brusc, se face întuneric, de parcă ar fi eclipsă de soare, nu doar în redacția din demisolul liceului « Mihai Eminescu » din Constanța, ci și afară, în curtea liceului.
TEHNOREDACTORUL: Știți ce s-a întâmplat o dată, prin anii ’90? Apare din depozit, dintre vrafurile întregi ale numerelor vechi din “Tomis”, sau venind din mormântul cu picturi romane, din galeriile subterane ce duc departe, până în timpurile cetății Tomis, o figură cu fața prelungă, având mustață, Lux-teafăr, pe la treizeci și opt de ani! Toți l-au întrebat: bine frate, ce-i cu tine de arăți așa schimbat ? Ce-au avut P.P. Crap și Titu Majorescu cu tine de te-au opărit pe undeva departe așa tare, cât au putut, ca să nu vii tu în țară, însănătoșit deplin ? În 1884 au lichidat cu “Timpul” numai ca să nu-i mai fii tu redactor-șef.
Iar Lux-teafăr, golind repede pachetele noastre cu mâncare de pe masă, cu o poftă de ultim invitat la propriul parastas, a răspuns :
- Nu mai pot să dorm la marginea mării. Chinul pricinuit de Nikipercea, de ruletistul Cărtărescian și încă alți criticomani și poeți de duzină din eșalonul optzecist mă irită la culme. Am deja eczeme pe cap și prin alte părți de cât mă fac ei să mă zvârcolesc… Îmi numără și perii din urechi, îmi mângâie colții ca-n R.E.M. ruletistul acesta, care vrea să atingă recordul național la numărul de cărți scumpe, prost scrise de el și editate imediat. Păi eu nu mi-am permis măcar să-mi public până acum un volum de poezii, iar el o să aibă o sută de prostii… Mai și imită ca dracu’ – auzi, dom’le, că s-a dus mitul meu, al Eminului iubit, trăiască legenda sa, a nevestei sale, al urmașului sau o cenaclurilor de doi bani făcute de el pe la Litere în București, unde se crede de când Paul Cornea l-a făcut și doctor mai tare decât Majorescu !
PATRONUL : Pe bune, așa a spus ?
TEHNOREDACTORUL: Pe brichete aprinse și chibrite arse la Vama Veche, vă jur!
PRIMUL REDACTOR: Pe nervii noștri tociți, mai bine zis. Nu cred nicio iotă. Haideți să jucăm propriile cărți, să le-anunțăm – asta-i chitanța sau deviza asociației: tăiată-i lumina la masa de joc, n-avem bani în 2008, așteptăm să ne vină prin 2009, iar mana cerească ne va fulgui gratis ochii târziu în noapte.

(Scena 4)

Majoritatea grupului tomitan s-a mutat pe-o terasă, la Vraja Mării, ori la Famous, la o shaorma, unde le place și lor seara să meargă. Apusul de soare îi inspiră să discute strânși la aceeași masă.

AL DOILEA ANGAJAT: Transfuzii cu ser letal, tăieri de grumaz moale ne umblă, ne încarcă punguțele cu lichid din inimile noastre.
TEHNOREDACTORUL: La ce te referi, atât de încurcat, frate ?
AL DOILEA ANGAJAT : La injectații voștri ochi. N-avem decât un calc de ultimă generație. Celelalte sunt deja varză...
PATRONUL: Păi cine vă pune să deschideți netul în lipsa mea...
PRIMUL ANGAJAT: Lucrăm să facem un blog fain al revistei, cu punctaj pentru orice articol publicat, număr de număr...
GRAFICIANUL (apărut ca prin farmec, strecurat la masa lor, după ce fusese la o expoziție): În sfârșit, o să-mi apară și mie din 2009 pe internet desenele. Ce portrete o să vă aveți... Câtă libertate, spațiu și aer bleumarin întunecat pe ecran! Foaia albă îmi este insuficientă pentru a-mi dezvolta ideile.
AL DOILEA ANGAJAT: Tu măcar te bucuri, noi nu!
TEHNOREDACTORUL: Ni s-a impus de către cineva acest lucru ?
AL TREILEA ANGAJAT (adresându-se Patronului): Ba deloc, ați venit cu propunerea, s-a discutat în consiliul dintr-o luni, s-a aprobat...
PATRONUL: Nu știți toate aspectele.
TOÞI ANGAJAÞII (în cor): Nu?
PATRONUL: Altțineva mi-a ordonat, persoană imprtantă, nu spun ține, rezon!
AL TREILEA REDACTOR: Bănuiam eu...
PRIMUL ANGAJAT : Bănuiai tu multe. Atunci o să ne ciopârțim toate cărțile, s-a terminat cu jocul!
AL DOILEA ANGAJAT: Să le vadă orbii care conduc marile partide...
PRIMUL ANGAJAT (întrerupând) Și să-și dea seama că alții dau pasențe numai pentru babe și moși cartofori, care în loc de ochi și urechi curioși la ce este mai nou în literatură și-n lume au gramofoane și pene de gâscă.
GRAFICIANUL: Iubirea renaște când ne cad în mâini cărți superbe, dăm clickuri pe ele.
AL TREILEA ANGAJAT: Le survolăm ca lepidopterele land-ul s.m.s.-urilor dintr-un mugur de messinger, mit ein gross surâs.
GRAFICIANUL: Plec. A, și voi? Gata distacția, băieți. Salut. Baftă!
PATRONUL (luându-l de-o parte pe Primul angajat): Vezi că am mințit. Deschide bine ochii!
PRIMUL ANGAJAT: S-a făcut. Noapte bună, domnilor...


(Scena 5)

Acasă la Tehnoredactor

TEHNOREDACTORUL: Vineri stăm de șase. Roadem cărți, deschidem răni, facem disecții ca șobolanii sau alți paraziți... Noi crepuscularii, spargem tipare, ieșiți nocturn acum din tipare.
CEA DINTÂI FEMEIE: Ce faceți, măi, spargeți seiful memoriei lumii ?! Știți voi măcar ce-i aia? Știți să scrieți transmodernist?
TEHNOREDACTORUL: Stai puțin, unde ai citit despre asta? Cum îi zice la scris acum?
CEA DINTÂI FEMEIE: Aduți aminte că am și eu facultate. Mai bine zi-mi ce-a mai zis șeful vostru, herr Direktor.
TEHNOREDACTORUL: A, uitam! Ai auzit de cineva care face presiuni asupra redacției noastre? Eu habar n-am.
CEA DINTÂI FEMEIE: Nu știu, din ianuarie 2008, când au plecat priceputele voastre femei, nu mai am nicio grijă de tine și de redacția voastră. Parcă sunteți într-un seminar. Iar înainte, în ultimii cinci ani, “Tomis” fusese pension de domnișoare. Aveau și un moderator cu experiență, pus de la filială.
TEHNOREDACTORUL: Dragă, m-ai lămurit buștean. N-ai nicio idee despre vreun artist sau scriitor mai mare, cu care s-a certat șeful în ultima vreme? Sau dacă s-ar afla sub papucul unuia de prin București ori străinătate? Când am fost în Italia, pe la Sulmona, cred că-l sponsoriza cineva, prea era mână largă... Poate că-i știe de frică lui Grasu’ de la filială, nu ? Ce zici ?...
CEA DINTÂI FEMEIE : O fi chiar așa…
TEHNOREDACTORUL : Să nu sufli vreo vorbă despre ce ți-am spus. Poate fi neadevărat.
CEA DINTÂI FEMEIE: Așa mă știi tu, Dorule? Oricum, mulțumesc de încredere. Fii tu atent, să nu te dea afără. Am auzit că intră o profesoară în cărțile Patronului.
TEHNOREDACTORUL: Nu, femei redactor n-o să mai vadă “Tomisul” cât e hăul și Bacăul! (Aparte) Cum au fost date afară, săracele! (Cu glas normal) Hai atunci să dormim liniștiți, iubito! Patronul a zis că ne va păstra pe noi, doar bărbați.
CEA DINTÂI FEMEIE: Asta să i-o zici lu’ Mutu’. Noapte bună.


(Scena 6)

Acasă la Al doilea angajat

AL DOILEA ANGAJAT: Sărutmâna, doamnă, ce mai faci?
A DOUA FEMEIE: Te-așteptam, te-așteptam. Cam târziu, nu?
AL DOILEA ANGAJAT: Am fost însărcinat să las sânge…
A DOUA FEMEIE: Ce să faci? N-am auzit eu bine: să lași sânge?
AL DOILEA ANGAJAT: Da. Ce nu ți-e clar?
A DOUA FEMEIE: Vorbește-mi respectuos, în primul rând.
AL DOILEA ANGAJAT: Scuze, iubito, scuze, n-am vrut!
A DOUA FEMEIE: Prost ai fi dacă l-ai asculta pe Patron. Auzi, să lase sânge sau să-i dea în gât pe colegi, imediat cum aude un zvon… Puah, tu ești bărbat sau infermieră? Habar n-ai câte șiroaie și ace va trebui să aduni apoi de jos! Fiecare dintre redactori și toată echipa de la “Tomis” este aleasă, dar nu de Patronul ei. De fapt, vorba vine că-i Patronul, e și el pus acolo, la intimidare, director, mai mult interimar…
AL DOILEA ANGAJAT: Dar știi, nevastă, că ai dreptate? Nu degeaba te-ai căsătorit cu mine. Nu cumva știi de la fostul tău?…
A DOUA FEMEIE: Nu numai de la el, ci și de la ații, pentru că în serviciul meu Litoralul este cât un teren de joacă al unei grădinițe…
AL DOILEA ANGAJAT: Și eu i-aș fi fugărit pe frații mei până în bârlog, pe la casele lor! Pentru simplul fapt că așa m-a îndemnat, la urmă, Primul angajat.
A DOUA FEMEIE: Ascultă de femeie și-ți va fi ție bine – spune prima carte, Geneza, în ediție apocrifă…
AL DOILEA ANGAJAT: Gata, știu ce-o să fac! Mâine, vineri o vom fugări pe ultima bibliotecară de la campusul vechi de pe Mamaia. Avem cenaclul “Tomiseisme”. Ne-adunăm. Încingem joc, fără Patron. Tăiem cărțile. Cavaleri sau valeți ai mesei de lecturi, licităm.
A DOUA FEMEIE: Mai vă-njurați, faceți tabere cu aruncătoarele de foc și smoală. Halal gașcă.
AL DOILEA ANGAJAT: Da, nu mai repet, ai spus-o bine, de parcă ai asistat și tu! Vineri seara dezgropăm hrisoave. Și armele secrete tomitane. Ne punem cărțile pe față; nu vrem alte măști, fie mizele cât de mari. Pentru că mizele vor fi doi crai însângerați, riga de caro, adică Primul angajat și riga de cupă, adică eu…
A DOUA FEMEIE: Ba nu, tu nu! Scuză-mă că ți-o spun. Sincer, cred că delirezi. Nu gândi ca stăpânul tău, gândește mai bine în postura de coleg… Și ce-o să realizați, mă rog?
AL DOILEA ANGAJAT: Nevastă, ne vom îmbăta pe urmă. O să vezi… Cu primul rigă în gând vom birui. Norocul îi favorizează pe cei slabi. El va fi noul redactor-șef, iar eu adjunctul lui! Dacă-mi ies, precum sper, toate pasențele…, bineînțeles. Nu de alta, ci pentru a face rost de transfuzii prin redacție, de alte robinete, sau de apă vie – care i-au trecut pe la nas actualului Patron și le-a scăpat. Sau să ne imprime primăria lansări de sânge pe frunți. Pe orice pretins prinț captiv saxon, ca amfitrion al zilei venit din Capitală, îl vom pune pe crucifix, să vegheze bunul mers al schimbării de la noi.
A DOUA FEMEIE: Te-a înnebunit colegul acela. Tu nu ești ca el. Și mai ai de pătimit până vei ajunge adjunct de șef. Nu ești copt.
AL DOILEA ANGAJAT: Coace-mă tu. Ia spune-mi ce știi?
A DOUA FEMEIE: Bine, bine, acum dormi, Puiule!
AL DOILEA ANGAJAT: Nu dorm până nu-mi arăți ce să fac.
A DOUA FEMEIE: Îți comunic mâine la prima oră, înainte să plec. Am discutat mai întâi cu o persoană feminină pe care-o știi, dar unii colegi de-ai tăi n-o cunosc. Lasă că o să afli în zori. Noapte bună, Puiuțule!


(Scena 7)

Acasă la Al treilea angajat

A TREIA FEMEIE: Jucați o partidă cu mine? – spuneai în redacție, și prin microfon se-auzea atât de bine! Ei, joci o partidă acum cu noi?
A PATRA FEMEIE: Hai, frate de cruce tocmai ieșit din tipare, hai!
AL TREILEA ANGAJAT: Nimeni dintre colegi, nici Patronul nu știe câte dame mă așteaptă pe mine acasă… Ce chicotiți acolo?
A TREIA FEMEIE: Mă întrebam ce mai știe Patronul să facă, iar ea mi-a zis că știe să dea la oase. Pe tine nu te-atinge deloc?
AL TREILEA ANGAJAT: Numai să-ncerce. Atinge în schimb tare cu gura, uneori și la salarii.
A PATRA FEMEIE: Auzi tu, frate de cruce ieșit de tot din tipare, am o mare rugăminte către tine. Sper că nu te costă nimic, nicio livră de la mine. De aceea corectați-mă, dați-mi coate, dacă greșesc sau măsluiesc acum. O să fie mari schimbări pe la voi, nu? Dar vedeți, să nu vă cotonogesc eu pe voi mai apoi!... În caz că aș avea dreptate. Uite ce este… Am vorbit adineauri cu a doua femeie, știți voi, a celui de-Al doilea angajat. Deșteaptă femeie, parcă ar fi Stalin, sau comisarul acela komminternist feminin din Puppa rusa a regretatului nostru optzecist. Ea ne-a spus să te anunțăm că mâine se lasă cu transfuzii din nou. În mod sigur. Ei, ei? Ce mai spuneți acum, nu meriți tu, prietene, niște șuturi, pentru că nu ne spui tot de la-nceput?
AL TREILEA ANGAJAT: Bine că n-ați pus microfoane și-n casa colegului meu. Dar știu c-ați tras-o de limbă pe A doua femeie…
A TREIA FEMEIE (Aparte, către A patra femeie): Are intuiție feminină, nu glumă… Și camaradul cruciat supralicitează. Crede că nu-i târziu. Vai de el.
A PATRA FEMEIE (La fel, către A treia femeie): Ne-am lămurit reciproc. I-am transmis și noi câte ceva. Că până să vină șoțul ei, am aflat de unde are informații și practica jocului riscant, pe muchia briceagului.
AL TREILEA ANGAJAT: Simpaticul meu coleg, Primul angajat, crede că ne citește pe toți de netoți. Transfuzia o să-l încolăcească pe el în primul rând. Ce trișor se mai crede el!
A PATRA FEMEIE: Lasă-l baltă!
AL TREILEA ANGAJAT: Am să-l las.
A TREIA FEMEIE: Dăi brânci cum ți-a dat!
AL TREILEA ANGAJAT: O să-i dau.
A TREIA FEMEIE ȘI A PATRA FEMEIE: Noapte bună!
AL TREILEA ANGAJAT: Noapte lungă doamnelor!
A TREIA FEMEIE ȘI A PATRA FEMEIE: Normal… (Cele două femei se duc în camera lor, în care n-a intrat piciorul său de bărbat, pentru că apartamentul ultracentral este închiriat de tustrei).


Actul II

(Scena 1)

În fața biblioteca facultății “Ovidius”, din care nu lipsește decât Patronul, însă îl suplinește în schimb, ca întotdeauna, Necunoscutul, sau cine vrea, de pe afișul cenaclului “Tomiseisme”

AL TREILEA ANGAJAT (terminând de vorbit la mobil, gata să intre cu ceilalți, încă pe scările bibliotecii) Prietenele, mda… Mă așteaptă. Mult spor, succes la serviciu. Iubesc acum o aprigă ziaristă. Știi că scrie articole? Te revăd, sper, după data de 22. Pa.
PRIMUL ANGAJAT (vorbind și el la telefon): Cum se numesc ciorapii rupți de știi tu cine, săptămâna trecută, la Neptun? Da, da, cu ocazia Zilelor și nopților de literatură”. O interesează mult pe iubită-mea. Da? Bravo! Și de unde-i pot cumpăra? (în șoaptă, totuși destul ca să fie auzit de ceilalți) Realizezi că m-ai atras, în pilotajul la capătul umilei noastre galaxii. Îmi dai înapoi tot aerul de litoral dacă mergi cu mine mâine la Cin-Cin. O.K. Bine.
AL DOILEA ANGAJAT: Ce se întâmplă, în vreme de criză v-apucați tot să vă extindeți? Mă refer la relații, că din cauza impozitului forfecar… Este la modă să ai una sau mai multe metresses de maison, n’ est pas?

(Scena 2)

Intră toți. Ajunși în sala de la parter a filialei dobrogene a Uniunii Scriitorilor, la urmă vine în față și Necunoscutul. A doua oară, se va desprinde din grup, înaintând, chiar fosta angajată a revistei “Tomis”

NECUNOSCUTUL: Aș citi. Dar mai bine vă vorbesc.
Au plecat de mult Caragiale, Ionescu, Cioran, Eliade. Apoi mai recent Ierunca, Monica Lovinescu. Goma, Caraion au plecat și ei de la noi dar îi avem în prezent drept vânat oficial permanent, prin reviste… Spulberate-s chintele mari, roialele, careurile. Și se întorc înapoi la masă Nikipercii să ne strice nouă jocul. Știați că Nikipercea a stat mult la München după revoluție, trimițând articole prin „Contemporanul. Ideea europeană”, „România literară”? Era prieten la cataramă cu Ion Dumitru. De la el și de la Monica a învățat să-i trateze de sus pe români, denigrând valorile noastre. Þoapatevici vrea să facă purici mulți la Institutul român din Italia, dar nu prea îl vor acolo, pentru că nu le convine culoarea pașaportului. Iscoadele acestora, dintre care și unul din onorata voastră asistență, l-au pus ca Patron, director aici, la „Tomis” pe un nimeni, care n-a scris mai nimic prin reviste de cultură. Așa că noile sale licitări de prelungire a transfuziilor, din care vă vine vouă leafa, nu mai sunt valabile.
Stați, nu vă speriați… Vechile licitări cu asul său îl vor scoate până la marginea lumii. Vă spun cu certitudine. A treia și a patra femeie – așa zisele metrese ale celui de-Al treilea angajat – au cercetat mult pe acest fir. O să-l părăsiți toți, în afară de unul singur, aici, pe loc. O să-l dați naibii, pentru că deja ați fost înștiințați majoritatea, aseară, despre tot ce-i poate pielea. Nu intrăm în amănunte. (În acest timp, pleacă cineva din sală, pe furiș, mergând lipit de zid. Este Primul angajat.)
Să se ducă pachet, fără ramburs unul ca el.
Așteptăm să vină, pentru început, mai multe chinte mici. Dar, să știți, subit, ședința pocheristă se-ntunecă. Am terminat cu astfel de treburi.
Am pălit destul cât timp ne-au castrat și ne-au bălăcărit cum au vrut cacialmalele astea de oameni!
Anunț, în final, că se revine de răpoimâine, 24, în jocul palpitant al cărților tari. Nimeni nu ne face, de-acum, cărțile; noi le citim, noi alegem, nu alții!
N-avem dreptul să părăsim corabia care era scufundată de căpitan și de secund. Măcar să ajungă ei bine cu barca de salvare… Noi o să depășim orice furtună, uniți. Nu în lăsare băltită de sânge. Avem atuul tinereții.
În formație cu voi, la modul neorchestrat, vom face o figură bună, spre a nu fi trecuți pe liber de contract în scrisul literar românesc. Reclamele noastre vor fi profesinalismul și urmărirea la cald a fenomenului literar și artistic. Fără compromisuri, ca până acum. Să nu anulăm ce s-a învățat în ultimii ani de când s-a format acest grup tânăr. Să-i facem să revină la “Tomis” și pe cei supărați pe herr Direktor.
Mă scuzați că am deturnat, pentru astăzi, scopul cenaclului “Tomiseisme” într-o provocare extraartistică. Astăzi n-a mai trecut pe lângă noi niciun amic transformat în rinocer, decât acel caro, rigă necâștigător, atuul Patronului. Bine că au dispărut și ca specie din curtea de la “Mihai Eminescu”, chiar în anul bicentenarului nașterii lui Charles Darwin, care inventase prima specie de rinocer de extremă stânga, omul nou, ateu, coborâtor din maimuță.
Acta in fabula! Baftă și domnișoarelor, doamnelor, iar acum, la drum!
AL DOILEA ANGAJAT: Mie mi-a plăcut mult fizica în liceu. Am avut și profesoară bună. De la ea știu definiția forței electrodinamice: “Este acțiunea reciprocă dintre doi conductori infinit de lungi, prin care trece curent electric, aflați într-un câmp magnetic.” Cred că în situația creată cu venirea ta la conducerea “Tomisului” se crează între noi și tine forța electrodinamică. Și această lege mai are în corolar: “Dacă prin conductori curentul circulă prin același sens, ei se vor atrage, iar dacă circulă prin sens contrar, ei se vor respinge”. Cu Patronul se produsese un ambuteiaj… Bine că s-au deschis bulevardele tomitane și unicului sens. Într-un ritm alert, fiți atenți!
NECUNOSCUTUL (înaintând iarăși, însă de data aceasta împreună cu o angajată care își dăduse demisia la revolta din “Tomis” din decembrie 2007-ianuarie 2008) Fraților, m-ați înțeles greșit. Vă mulțumesc de încredere. Dar neavând experiență redacțională, v-o readuc printre voi pe colega pierdută pe drum, cea care v-a fost multă vreme și consilier editorial. Ea va fi directoarea revistei, aproape sigur. Pentru că feminitatea ei nu e lipsită de incisivitate, iar tatonările, ca în familie, de umor.
FOSTA ANGAJATÃ (cu modestie plecându-și fața): Unii dintre voi nu mă cunoașteți. Hello, sunt Irina și o să ne distrăm de minune, dacă și voi vreți să începem de luni cu dreptul.
(Toți o felicită, știind majoritatea cât se zbătuse în acea iarnă ca lucrurile să nu degenereze.)

FINAL