-Inca o modificare! Gandi un batran imbracat cu o roba alba stralucitoare facuta dintr-un material matasos. Oare cand o sa inteleaga?
-Niciodata! Raspunse o femeie cam de aceeasi varsta fara macar sa scoata un sunet. Nu are cum! Mereu se intampla acelasi lucru.
Sala era atat de mare incat iti taia rasuflarea. Nu avea o forma anume; parea rotunda, dar extremitatile erau intunecate, ceea ce nu-ti permitea sa-ti dai seama. Coloane uriase se inaltau pana-n tavan sustinand cupola cu cele mai frumoase picturi din lume, iar sub ea, la o masa rotunda din lemn de stejar, stateau adunati primii 27, cei mai intelepti oameni. Consiliul – asa ii ziceau toti – se forma ori de cate ori era nevoie sa decida soarta unei persoane sau cursul unui eveniment.
-Noi nu o putem impiedica si sa speram ca o va tine asa in continuare. De data asta sclipira ochii unei femei de cel mult 30 de ani. Fiecare dintre noi isi da seama ca e cel mai bine. Cata vreme noi ne facem treaba, povestea asta nu va avea cum sa ne afecteze.
Din oglinda lacului ce inconjura cladirea, razele soarelui tasneau in sus prin niste spatii goale, luminand tavanul. Locul acesta fusese special ales pentru ca sedintele sa se tina intr-o intimitate cat mai mare. Era interesant de vazut cum picturile pareau sa se miste din cauza valurilor, cum serpuleti luminosi coborau incet de pe tavan dar se opreau la jumatatea drumului cuprinse fiind de bezna. O adevarata opera arhitecturala, aproape imposibil de realizat.
-Oricand se poate intampla ca cineva sa greseasca. Este uman sa faci greseli. Iar in clipa aceea, la ce sa ne asteptam? Cred ca ar trebui sa ne pregatim pentru ce e mai rau. Nu strica sa fii pus in garda. Barbatul care spusese toate acestea, vorbi cu voce tare.
-De ce nu pastrezi linistea. Gandi o femeie imbracata in rosu.
-De ce avem glas? Intreba el. Nu ca sa-l folosim?
-De ce mai ai creier, il tintui ea cu privirea, daca preferi sa-ti folosesti glasul?
-E greu de spus cum e cel mai bine, gandi femeia de 30 de ani, incapatanandu-se sa deschida gura.
-Degeaba iti ascunzi gandurile de noi Matthew.
-Esti prea tanar, dar daca te afli aici, inseamna ca esti pe drumul cel bun, gandi un om in varsta.
-Noi detinem puterea. Numai despre asta este vorba. Putere pura.
-Noi controlam vietile oamenilor, noi stabilim cine traieste, cine moare, cine face copii.
-Noi suntem elita, iar tu esti unul de-al nostru.
-Da, unul de-al nostru, gandira mai multi.
-Noi suntem la fel si trebuie sa ne sustinem. Trebuie sa fim uniti. Numai impreuna suntem puternici.
-Daca da buzna in timpul nostru, s-a zis cu noi. Echilibrul va redeveni haos. Ne vom pierde puterea pentru ca ea ne va dezbina.
-Ca sa nu ne mai gandim si la dezechilibrele ce vor avea loc printre oamenii simpli.
-Vor pierde notiunea timpului.
-Vom pierde puterea, gandira iar cativa in acelasi timp.
-Numai noi contam.
-Nu putem s-o eliminam pur si simplu. Suntem oameni si trebuie sa avem in vedere gradul civilizatiei, gandi Matthew. Stiti foarte bine ca nimeni nu a mai comis o crima de atatia ani. Ma surprindeti, doar ati vazut ce se intampla cu criminalii. Nu puteti cere asa ceva nimanui.
-Ba sigur ca da, gandi iar femeia de 30 de ani.
-Gasesti in timpul ei persoane dornice de o astfel de treaba..
-Aici nu, dar acolo da. Incepu iar amalgamul de ganduri.
-Puterea, dezechilibrele.
-Fa ceea ce trebuie Matthew.
-Ne bazam pe tine.
-Numai impreuna suntem puternici.
-Trebuie sa rezolvam problema asta. Daca nu esti puternic, atunci esti slab. Daca nu esti cu noi, atunci esti impotriva noastra.
-Poate ar fi cel mai bine s-o supraveghez personal un timp. Sa nu uitam totusi ca e vorba de o fiinta umana, gandi Matthew.
-Da, o fiinta umana cu prea multa putere.
-E prea greu pentru noi s-o urmarim mereu. Suntem obositi. Se apropie de 40 de ani, varsta critica.
-Scapa-na de povara Matthew.
-Esti unul de-al nostru, gandira iar toti.