Pe langa Poenari trece raul Ialomita. Da, Nick, chiar Ialomita, cu toate ca satul se afla in judetul Prahova. Raul asta e ca o granita intre sat si padurea Scrovistea, cu palatul ei prezidential cu tot. Acolo au locuit, pe rand, presedintii Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si acum iar Iliescu. Asta nu ia oprit insa pe locuitorii satului sa treaca dincolo, in padure, ca sa-si faca araci pentru rosii. Primavara trecuta, am trecut si eu raul si tot alegand bete cat mai drepte, am dat peste un stejar batran de care era agatat un telefon. ‘Tare ciudat, te pomenesti ca am nimerit vreun post de control.’ Curios cum ma stiti, am pus receptorul la ureche, sa vad daca funtioneaza.
- Alo, spune te rog numele si ce doresti, s-a auzit in aparat o voce groasa si, luat prin surprindere, era sa scap receptorul din mana.
- Buna ziua, am salutat eu.
Asa m-a invatat mama, in orice situatie sa fiu civilizat si in primul rand sa salut. De fapt, imi venea sa pun receptorul inapoi in furca si s-o iau la goana, sa las naibii aracii si sa merg acasa. Spuneti si voi, daca apareau elicopterele prezidentiale si din ele sareau mascatii? Parca ii si vedeam coborand pe funii cu armele din dotare si cu Adelin Petrisor la vedere.
- In urma analizei cu carbon reiese ca te cheama Sache si furi bete.
Asta-i culmea. Tipul asta mi-a facut deja analiza cu carbon, cum fac savantii cu oasele faraonilor. Si cum a zis? Fur bete?
- Alo, daca a culege bete rupte de vant de la marginea padurii inseamna a fura, atunci analiza asta a ta cu carbon, fara consimtamantul meu, asta cum se cheama?
Mama lui de telefonist, sa ma faca pe mine hot.
- Sache, padurea nu-ti apartine, deci furi. Nu respecti cele zece porunci?
- Hopa, trecem la religie? In fine, daca pui asa problema, ai dreptate. Nu-i padurea mea, uite, las betele aici si plec, e bine acum?
- Da, e mai bine. Spune, de ce ai telefonat?
- N-am telefonat, am pus receptorul la ureche si tu ai vorbit primul. Am fost curios ce e cu aparatul asta vechi agatat de copac.
- Nimic nu e intamplator, Sache.
- Nu te supara, tu imi stii numele, pot sa-l aflu si eu pe al tau?
- Sunt Ochila si ii verific pe toti cei care telefoneaza sefului.
- Ochila? Pai atunci te cunosc, esti din Cluj si canti la petreceri. Si cine e seful tau, daca nu te superi?
- Dumnezeu, desigur. De cateva saptamani am fost numit secretarul Lui. Iti fac legatura imediat.
Ia uite ce-a ajuns Ochila. Nu degeaba scrie el pe chat si pe site tot felul de citate.
- Buna ziua, Sache, ce doresti?
- Buna ziua, chiar Dvs. sunteti? Cel de Sus?
- Exact, e numarul meu direct cu Pamantul. Ce problema ai?
- Nici una. Culegeam araci, adica recunosc, furam bete din padurea Scrovistea si am dat peste telefonul asta. Daca stiam unde nimeresc...
- Acum, ca tot ai sunat, cere-mi ceva, ce-ti doresti tu de multa vreme. Iti pot indeplini orice dorinta. Daca ai stii cate rugaminti primesc zilnic, si plangeri. Abia ma mai descurc... Iar tu imi telefonezi acum pe direct si zici ca n-ai probleme? Esti cam prost, Sache.
- Doamne, m-ai luat pe nepregatite.
- Pe nepregatite? Stii ce imi cer oamenii de obicei? Imi cer vile, bani, masini, hoteluri, unii chiar insule intregi, e, ce zici? Tu n-ai nici o dorinta? Vrei, de exemplu, sa afli numerele castigatoare la 6 din 49 de saptamana viitoare, cand e report?
- Nu Doamne, eu am unde locui, am chiar si o casuta la tara, am o Dacie. Imi este bine, Doamne, pe cuvant.
- Cum vrei tu.
- Doamne, totusi, daca stau bine sa ma gandesc, as avea o dorinta, acum mi-am amintit.
- E, vezi? Eram sigur ca nu telefonezi tu degeaba. Ochila, noteaza ce zice Sache.
- Noteaza Ochila, noteaza. As vrea sa stiu formula prin care sa devin invizibil, iar cand vreau eu, sa redevin vizibil. Se poate Doamne?
- S-a si rezolvat. Spui de trei ori formula chimica a apei si gata, devii invizibil. La fel faci si cand revii. Sache, din curiozitate, de ce vrei sa fii invizibil?
- Of, Doamne, din copilarie vreau asta. Sa pot umbla oriunde, sa pot vedea si asculta orice. Va fi bestial asa. Iti dai seama cate subiecte pentru schite sau chiar nuvele voi avea de acum incolo, cu harul asta? O sa-l depasesc la idei si pe marele Pan. O s-o uimesc pe Cpetre si pe Decembrie, ba chiar si pe Peta.
- Bine Sache, asta ai vrut, asta ai. Ramai cu bine.
- Multumesc, Doamne, la revedere.
Pun receptorul in furca si imediat dispare telefonul cu stejar cu tot. Arunc betele culese si trec prin apa Ialomitei inapoi in Poenari. In apropierea restaurantului din sat, acolo unde beau satenii tuica la borcan, ma gandesc sa fac un test, sa verific daca merge figura si sa devin invizibil. Ma opresc la coltul ulitei si dau sa zic formula... Ce formula chimica mi-a zis Dumnezeu? Nu se poate, atat sunt de surescitat, incat nu-mi pot aminti. Acidul citric? Sulfuric? Acidul... Mai bine merg acasa, la Bucuresti, sa studiez o carte de chimie si sa-mi amintesc formula.

De un an citesc carti de chimie, am parcurs toate formulele chimice inventate. Apoi le-am mai luat odata la buchisit si inca odata. Le-am zis si tare, si in gand. Pana la urma le-am invatat pe dinafara. Toate formulele chimice le stiu. Acum gata, m-am hotarat, la toamna o sa-mi dau doctoratul in chimie. Poate asa scap si de meseria de economist.

Daca am devenit invizibil intrebati? Am devenit, dar numai pentru Peta, pe langa ea pot trece fluierand, chiar sarind intr-un picior, ca la sotron. Nu ma poate vedea. Si banuiti voi de ce? Puteti sa banuiti ce vreti, n-aveti decat, adevarul il stiu doar eu.