Mi s-a facut brusc un dor nebun, bolnavicios, de aer. De aer curat, rece, cu parfum de frunze si pamant in el, cu umezeala unui parau curat care curge in apropiere. Vreau sa aud vantul cum compune doine, si orchestra ierbii cum il acompaniaza.
Dar este un dor nebun, subversiv, care instiga la revolta impotriva oranduirii aceasta care este cea mai perfecta din cate pot fi. Daca ajungi sa visezi te osandesti singur la a sta. Ar trebui sa avem oameni specializati pentru asta, asa cum avem si pentru restul, ca sa ne ducem la ei si sa le spunem ca as vrea sa visez eu asta, iar ei sa viseze pentru noi, asa ca noi sa ne putem continua treaba, si sa stim totusi ca himerele noastre nu se vor pierde in neantul de amaraciuni in care au trait stramosii nostri. Vom fi fericiti!