Koratîghin a sosit la Tikakeev, dar nu l-a găsit acasă.
În acest timp Tikakeev a fost la magazin, unde a cumpărat zahăr, carne și castraveți.
Koratîghin s-a foit un timp pe la poarta lui Tikakeev și tocmai se pregătea să lase un bilețel când, deodată văzu că sosește însuși Tikakeev, cu o sacoșă de mușama în mână.
-A trecut ora de când stau și te aștept – îi strigă Koratîghin.
-Nu-i adevărat – răspunse Tikakeev – nu e nici un sfert de ceas de când am plecat de acasă.
-Asta rămâne de văzut – zise Koratîghin. În orice caz, eu sunt aici de o oră.
-Să nu minți – zise Tikakeev. E rușinos să minți.
-Prea milostive domn! – spuse Koratîghin. Vă rog să binevoiți a vă exprima cu mai multă grijă.
-Consider că... a început Tikakeev, dar Koratîghin l-a întrerupt imediat:
-Dacă dumeata consideri... a zis el. Dar după asta Tikakeev l-a întrerupt la rândul său:
-Las că n-ai de ce să te ții așa măreț!
Aceste cuvinte l-au înfuriat așa de tare pe Koratîghin, încât imediat și-a astupat cu degetul o nară, iar pe cealaltă a golit-o drept în Tikakeev.
La care Tikakeev a scos din sacoșă ditamai castravetele, cu care l-a lovit pe Koratîghin în cap.
Koratăghin și-a dus mâinile la cap, a căzut și a murit.
Iată ce castraveți uriași se vând în prezent la magazine.