Koratîghin a sosit la Tikakeev, dar nu l-a găsit acasă.
ÃŽn acest timp Tikakeev a fost la magazin, unde a cumpãrat zahãr, carne È™i castraveÈ›i.
Koratîghin s-a foit un timp pe la poarta lui Tikakeev È™i tocmai se pregãtea sã lase un bileÈ›el când, deodată văzu că soseÈ™te însuÈ™i Tikakeev, cu o sacoșă de muÈ™ama în mână.
-A trecut ora de când stau și te aștept – îi strigă Koratîghin.
-Nu-i adevãrat – răspunse Tikakeev – nu e nici un sfert de ceas de când am plecat de acasă.
-Asta rămâne de văzut – zise Koratîghin. În orice caz, eu sunt aici de o oră.
-Să nu minți – zise Tikakeev. E rușinos să minți.
-Prea milostive domn! – spuse Koratîghin. Vă rog să binevoiți a vă exprima cu mai multă grijă.
-Consider cã... a început Tikakeev, dar Koratîghin l-a întrerupt imediat:
-Dacã dumeata consideri... a zis el. Dar dupã asta Tikakeev l-a întrerupt la rândul sãu:
-Las cã n-ai de ce sã te È›ii aÈ™a mãreÈ›!
Aceste cuvinte l-au înfuriat așa de tare pe Koratîghin, încât imediat și-a astupat cu degetul o nară, iar pe cealaltă a golit-o drept în Tikakeev.
La care Tikakeev a scos din saco骋 ditamai castravetele, cu care l-a lovit pe Korat̨ghin ̨n cap.
Koratãghin È™i-a dus mâinile la cap, a cãzut È™i a murit.
Iatã ce castraveÈ›i uriaÈ™i se vând în prezent la magazine.