Il priveam, in continuare, paralizat, incapabil sa aberez ceva. Mi-a lansat individul o idee... de ce nu o exploatez? Buddha... forme voluptoase... rubensianism (i-o fi placand arta?)... Uite, mie nu-mi displac femeile cu forme usor de distins, carora un body sau o pereche de jaeggeri le stau la limita acceptabilului. Barbat fiind, vei spune, e firesc sa-mi plezneasca retina in cine stie ce decolteu. Dar nu la sani ma gandesc - ci la o talie usor dereglata, la o cuta rebela si gingasa undeva deasupra parului pubian (ce vulgar ar suna "un inceput de burtica"), la un centimetru suplimentar pe coapsa (unii le spun “manere”, hm, ce inteleg ei?)... Sigur, alegerea mea a fost Irina, cu proportiile ei de scos ochii satului. Desi, mai degraba, eu am fost alegerea Irinei (“esti un barbat, nimic mai mult, asa ca ai, ca orice barbat, semnele tale de intrebare, blocajele tale, minusurile tale… esti un barbat; atata, doar: esti ceva mai inteligent decat ceilalti si ai darul de a nu ucide imaginatia, de a o altoi cu inteligenta; si nu mai pune intrebari – esti cel ce’l vreau, esti cum vreau eu sa fii”), poate la concurenta cu stralucitoarea ei sora, pe care o iubisem in liceu (“Amice, te ador, esti o poezie de barbat. Dar ce pot sa fac eu, la varsta mea, cu o poezie? Poezia nu are coaie!”).