Își duse mâna la pălărie, îndesând-o bine în cap. Borurile mari astupară în așa manieră nasul și urechile încât fața îi căzu într-un con de umbră rembrandian. Linia gurii și barbia zveltă, tinerească și matură în aceiași măsură, se cutară vizibil, într-un neașteptat moment de slăbiciune. Nu îi stătea în caracter să roșească, să se emoționeze de prezența falnică a vreunei femei, cu atât mai puțin de cea a Elisei. Ea nu băgă de seamă stânjeneala pe care o simți John, poate din cauză că scrută tabloul imens din fața sa, cu un ochi vizibil nepriceput.
-Cu ce te ocupi, veni ea pe un ton vădit interesat, abandonând opera de artă, în care se cufundă tălâmb preț de câteva minute.
-Sunt trimis de la Uniunea…
La început Elisa vru să râdă copios pe seama răspunsului partenerului ei de conversație dar, văzând că bărbatul acela înalt care, în ciuda vocii sale oarecum ironice și grăbite, nu schițează niciun gest, aruncă un zâmbet încurcat și puțin lipsi să pălească.
El adoptă o poziție a corpului de genul:”Nu-mă-interesezi-dar-eu-sunt-al-dracu-de-sexi” determinând-o să micșoreze distanța ce-i despărțea și-așa prea intimă pentru două persoane ce s-au cunoscut cu doar câteva zeci de minute în urmă, așteptând unui răspuns lămuritor care întârzie să apară.
O lăsă în suspans, văzându-i curiozitatea și răbdarea puse la grea încercare. O fierse la foc mic, așa cum obișnuia să facă de obicei când ieșea undeva. Nepăsare și duritate. Asta îi conferea acel aer sexi, aproape irezistibil pentru orice femeie. Acel aer inconfundabil de bad boy le făcea să simtă parfumul fin al puterii sale masculine, ca niște feromoni eliberați în exces. Asta era tactica sa și funcționa de fiecare data. Așa cum ar fi spus cineva în termeni publicitari: TARGET...
Numără în gând până la zece, Lisei i se păru că se scurge o veșnicie. Ea îi atinse bratul musculos ce dadea o formă placută cămășii lui, într-un gest de semi-conștiența. Acea senzație de reverie o simți ca pe un drog vital, din care nu ezita să guste prize mici, apoi din ce în ce mai mari.
În acel moment John zâmbi iar Elisa nu încetă să-i observe aerul distins și rafinat care razbătea din el prin piele ca un parfum incitant. Iar vinul din paharul său și butonii cămășii de culoarea opalului o duse cu gândul la o singură opțiune, aceiași pe care i-o oferi el. Îi deschise portița și ea intră de bunăvoie înăuntru. Era un joc și ei îi nu-i displăcea, cum nu displăcea nici lui. Odată amețită victima, va ceda.
Vorbi:
-Lasă paharul deoparte îi spuse, îndemnand-o să îl așeze pe o măsuță, să mergem afară. N-o sa mai ai nevoie de el și ea-l aprobă numaidecât.
Ieșiră în fața galeriei de artă și el făcu cu mâna unui taxiu care opri o secundă apoi demară, pierzându-se printre celalte mașini.
-Hotel Sigismund e bine? propuse el. Ea îl aprobă tacit. Acolo să fie atunci, indică el șoferului pe același ton calm și indiferent.