Menționez că acest text este plasat într-un univers fictiv(asemenea tuturor textelor mele de până acum)

Ușa se deschidea ușor, și mirosul de alcool, toaletă și copii mici, intra în apartament. Arcul de lumină(și mirosul ingrozitor), m-a trezit. Cred că adormisem la calculator în timp ce lucrm la teza de masterat. Colegul meu de cameră a trântit-o zgomotos, asigurându-se că mă trezește de tot. Þinea în mână șase doze de bere, avea hainele șifonate: iar n-a avut succes la agățat.
- Știi nu ți-aș recomanda să intri În camera ta?
- Ce ai mai făcut de data asta?
- NU eu!
- Bine, Bine, alter-ego-ul tău...
- Nu-i alter ego, țiam explicat de atatea ori diferența. Este o dublă personalitate. Și de câte ori ți-am zis ca vreau și eu o sticlă de vin. Roșu, din 98, un Sânge de taur.
- Cine a zis că-s pentru tine?
- Berea nu se bea singur, nici măcar la furie...
- Ei bine, io sunt pe cale să încalc legea.

În timpul acesta a deschis ușa de la cameră și un val de puf din perne țâșni afară. Toată camera era sfâșiată.
- Și io unde tre` să dorm acum?
- Păi la mine în cameră, în niciun caz.
- ...
- Pe jos?
- La tine, da` fară tine, facem schimb de cameră. Gata problema rezolvată. Ia să văd ce ai mai scris!
Vine și se uită pe monitor. (Dumnezeule dar duhnește...)
- Aha...jocul schimbării de personalitate...elipsa alternării egoului poate produce confuzie în mintea, (așa)...conceptele de alter ego și dublă personalitate au fost convergente prea mult timp, pe nedrept...dedublarea nu se argumentează obligatoriu prin cele două emisfere cerebrale... Ok, da ai mai scris ceva. Dar ai șters tot pe atâta. Nu puteai și tu să scrii despre absolut,fericire, viață după moarte?
- Fericirea este cel mai abstract concept inventat de om(nu există fericire), absolutul nu poate fi conceput de o minte rațională, deci nu îl pot argumenta, iar viața după moarte nu are nicio bază științifica, nu există dovezi nici pro, nici contra, iar filozofia este o știință. Și in plus ce am io, este PSIHOLOGIE.
- Ok, omule. Taci și bea-ți berea.
- Știi că nu-mi place. Prea amară. Mă duc să ma culc.
- Unde te duci, aia este camera ta, acum.
Și arată spre cea distrusă de „mine”. Salteaua este distrusă. O arunc de pe pat și pun pe el o pătruă groasă(care a scăpat miraculos). Scheletul metalic al patului este tare și foarte incomod; dar este mai decat să dorm pe podea. Bine, dormitul este un concept abstract pentrui mine. Nu pot să dorm. Somnul la mine îl reprezintă jumătate de oră pe zi. Nu știu cum se face. Până și medicii au zis că este o anomalie benefică, neavând nicio acțiune vătămătoare față de sistemul meu nervos.


- Sigur nu exagerezi? Numai jumătate de oră?
- Da! Sau poate o oră când sunt foarte obosit...
- Și spui că de atunci a început să se manifeste?
- Nu, ne știm de când...pai, de când mă știu. He, He!
- Dar să ia control asuptra corpului tău?
- Cam decând am terminat liceul. Þin minte că la examenul de filozofie, la oral, m-au pus să comentez nușt` ce citat al unui filozof de doi bani. Cred că suna cam așa:ceea ce îl separă pe om de animal, nu este rațiunea, ci imaginația.
- Așa, și?
- Am început să aud o voce: „Spune-i, spune-i, doar știi.”
- Ce să-i zici? Ce știai?
- Dar n-am putut, iar apoi gura a început să se deschida fară să vreau eu. Articulam cuvinte dar nu erau ale mele.
- Și ce s-a întamplat?
- „Ori îi idiot, ori cretin? Imaginatie,(au încercat să ne întrerupă dar n-au putut), Ha! Mă faceți să râd! Cum naiba să avem noi imaginați? În literatură toate subiectele cu adevărat bune s-au epuizat, așa că trebuie să fim educați să falsificăm percepția noastră asupra frumosului. În știință toate cercetările se rezumă la a studia erorile microscopice din studiile așa zișilor genii. Dacă am avea imaginație... Ce naiba mă chinui să vă explic, dar totuși. Dacă avem imaginație atunci de ce toate miturile, scripturile, legendele, coincid, au elemente comune și unele seamănă între ele ca două picături de apă? Până și teoriile științifice mai noi se bazează pe aceleași concepte cu aceste mituri(ceva ce a existat mereu,facerea și refacerea universului, apocalipsa pentru a reforma lumea etc.).”
Apoi ne-au zis că poate așa va fi .
- Și...
- Și i-a privit în ochi și le-am spus:
”- Când va veni sfârșitul, va fi definitiv.
- Dar de unde poți ști asta?
Apoi, fără să ne mutăm privirea, fară să clipim măcar, am răspuns amândoi:
- Pentru că eu îl voi aduce! „