|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ o persoană din șase
■ Ab ovum
■ poem după ce ai citit ocean vuong
■ Să iubești ca și când ai muri
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeștri, maiștri și calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ prolegomene la un plan de acțiune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane și un gol venit de nicăieri
■ un poet îmbrăcat în negru și mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muștarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Mă-ta 999 proză [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de pavel paduraru [Pashap ]
2007-01-30
| |
Maria nu știa dacă noaptea se va sfârși vreodată. De aceea a strâns un buchețel de flori de câmp și s-a plimbat cu el în mână. Florile miroseau a dimineață.
Maria ar fi vrut să meargă acasă, dar nu știa încotro s-o apuce. S-a gândit că cineva i-a dărâmat casa.
Câmpia se colora și se descolora, dar nu se auzea nicio pasăre.
„Se vede că toate păsările s-au ascuns în pădure”, și-a zis Maria.
Ea a uitat ce culoare avea broboada ei, dar nu și-o scotea ca să vadă, fiindcă era foarte frig.
|
|
|
|