AMINTIRI
Stropi de ploaie bat în geam și sunt albaștri ca și ochii tăi.
Frunzele cad pe pămîntul reavăn și îl acoperă precum palmele tale obrajii mei.
Lacrimile îmi curg,lăsând răni adânci în suflet.
Uitarea se așterne peste dragostea noastră,îngropînd sentimente,răscolind amintiri.
Lăsănd-o în urmă la fel ca un tren grăbit o gară în noapte,acolo unde pașii mei scormonesc praful timpului.
Poate e vis,poate e realitate,...acum aștept aceleași lacrimi,cu rănile nevindecate.
Vântul îmi adie prin păr,ștergând din memorie toate greșelile tale,conturând cu flori de salcâm,chipul tău.
Timpul a trecut,tu mai uitat,mai uitat atât de tare încât ai uitat și amintirile.
Ai rămas o jumătate de măr,iar eu cealaltă jumătate,pierdut în imensitatea universului lângă o altă jumătate imperfectă.
Totul a trecut și ca un strigăt al durerii,au rămas doar amintirile.