Calatorie

Din departari se auzi o voce grava:

-Vezi planeta aceea albastra?
- .....
-Vei calatori pe ea si iti voi da ,ca dar de drum,saptezeci de ani.
Tu vei fi singurul care-ti vei putea imparti darul cu altii,daca vei vrea.
Am ajuns pe planeta albastra dureros de greu.
In fiecare primavara mama imi spunea ca sant mai mare cu un an.
Moartea nu desparte niciodata ci doar absenta iubirii,mi-a spus tata cand am zburat prima data cu avionul.
Viata este scurta si frumoasa,mi-a soptit la ureche fata cu care am dansat prima data.
Dupa terminarea facultatii am calatorit in America.Aici l-am intalnit ,intamplator ,pe cel mai mare medic,al celui mai mare spital ,din New-York. Atunci mi-am amintit prima data ca pot sa impart.Ca pot sa inmultesc prin impartire.Cu plansul cel mai ras din mine i-am daruit zece din anii mei.Inca zeci de oameni vor veni bolnavi si vor pleca sanatosi.
M-am privit in oglinda.Aveam multe fire albe.Cantam tot mai rar.
Drumurile mi s-au incrucisat cu ale unui calaugar.Avea barba lunga si in loc de ochi,doua stele.El n-a vrut sa primeasca darul meu.
M-am intors in Romania.Am intalnit un baietel care purta un ceas urias pe o manuta firava.Cand plangea,lacrimile lui ardeau.Era foarte bolnav.Lui i-am daruit restul anilor mei.Cu zambetul pe buze.
Mi-am pastrat o luna pentru a invata sa mor.Un batran singur in munti.Natura m-a invatata ca trupul nu-i decat o coaja,o floare ofilita, o frunza in vant.
Cand am murit exploda primavara.Calatoria pe planeta albastra s-a treminat ,dar au urmat alte,nesfarsite ,calatorii.
Am privit afara.Ceata se facuse neagra.
-Ce-ai facut astazi?(era vocea draga)
-Am scris ceva,o aiureala.
Pe masa zaceau carti si caiete.Parca toate erau la fel,doar eu eram asa de ostenita de parca 1013 primaveri ar fi trecut peste mine si mii de fulgi mi-ar fi nins parul.