Săracii bogați

Vecinii în fața blocului.

Pintilie : Bună ziua !
Brebenel : O fi la dumneata acolo !
Pintilie : Cum adică ?
Chițu : Păi, cu atâtea debranșări, n-avem apă, n-avem curent, n-avem ...
Butușilă : Avem însă ... noroc că mai trăim.
Spirache : Totuși, tot bună ziua se zice, măcar în speranța că într-o zi va fi și ziua bună.
Chițu : Poate nepoții noștrii s-apuce așa ceva.
Brebenel : Ce nepoți, la ce se întâmplă în ziua de azi la școală ... ăhă ... slabe speranțe.
Butușilă : Nepotu’ meu nu e în stare nici să cumpere o pâine singur.
Brebenel : Da’ să o mai și facă.
Pintilie : Păi, dacă o iei de la arat, discuit, semănat ...
Spirache : Și ajungi la fabrică, la frământat, copt ...
Chițu : Nu mai știe nimeni în viitoru’ curând.
Brebenel : Apropiat !
Chițu : Ce, apropiat ?
Brebenel : Așa se zice, viitorul apropiat !
Chițu : Ce să zic, ești deștept !
Pintilie : Ai, dom’le, nu vă mai certați, cum s-o zice, s-o zice, e, gata.
Butușilă : Așa este, la urma urmei de ce ne plângem noi că avem probleme.
Spirache : Păi, vecine, dacă am probleme, să nu mă plâng ?
Brebenel : Poți, eventual să te râzi.
Butușilă : Dar de ce să ne plângem ?
Spirache : Pentru că n-am bani să plătesc întreținerea, d-aia !
Brebenel : Așa-i, pentru că n-am bani să plătesc curentu’, d-aia !
Chițu : Pentru că n-am bani să plătesc căldura, d-aia !
Butușilă : Pentru că n-am bani să plătesc telefonu’, d-aia !
Pintilie : Auziți ?
Spirache : Auzim !
Pintilie : Știți care e culmea debranșării ?
Brebenel : Nu !
Chițu : E, care ?!
Pintilie : Să te debranșezi de la curentul electric, dar să plătești cablu la televizor.
Spirache : Cum să te descurci cu atâtea probleme, mai râzi un pic.
Brebenel : Cu râsu’ nu se rezolvă problemele.
Pintilie : Dar de ce să ne plângem noi care avem probleme mici, când sunt alții care au probleme mari.
Butușilă : Cum adică, noi avem probleme mici ?
Pintilie : Da !
Chițu : I-auzi !
Spirache : Păi, și de ce ale noastre sunt mici ?
Pintilie : Păi, deci, vecine, câte camere ai ?
Brebenel : Cum câte camere, câte să aibă, are ...
Chițu : Două camere !
Butușilă : Deci ... ?!
Spirache : Deci ?!
Pintilie : E ... la două camere te plângi că-ți este greu să plătești întreținerea ?
Spirache : Păi, dacă îmi este greu s-o plătesc, n-am bani.
Brebenel : Servici ai ?
Spirache : Am !
Chițu : Salariu ai ?
Spirache : Am ! ... Minim pe economie.
Pintilie : Și te plângi că plătești întreținerea la două camere.
Spirache : Da !
Pintilie : Dar gândiți-vă la un politician, săracu’, care trebuie să plătească întreținerea la un viloi de douăzeci de camere.
Butușilă : Mamăăă !
Spirache : Săracu’ om, cum s-o descurca ?!
Brebenel : Da, și douăzeci de camere dacă e în opoziție, da’ dacă-i la putere, patruzeci de camere sau mai mult.
Chițu : Băi, săracii oameni !
Spirache : Da, dom’le, nici nu m-am gândit până acu’.
Butușilă : Și eu îi înjuram și-i bălăcăream.
Brebenel : Și eu îi invidiam, ce case au, ce viloaie.
Chițu : Da, și ei săracii, amărâți. Păi, noi cu întreținerea la două camere e parfum de dude, da’ oamenii, ăia.
Spirache : Ce-o mânca copilașii lor, sărmanii ?!
Pintilie : E, vedeți, de-aia trebuie parlamentarii să aibă salariile alea marii, ca să poată plătii întreținerea la viloaie cu douăzeci, patruzeci, optzeci de camere.
Spirache : Aoleo, mamă ! Ce salariu trebuie să aibă ca să plătească ditamai întreținerea ?!
Butușilă : Eu zic că merge c-o valiză de bani la administrație sau acolo unde plătește el întreținerea.
Chițu : Da’ ce s-o fi mutat, frate, acolo ? Eu nici n-aș putea să dorm în asemenea viloi, numa’ cu gându’ la întreținere.
Pintilie : Și ia gândiți-vă, cât curent are de plătit.
Brebenel : Păi, la cât e kilowatu’ acuma, mamă !
Chițu : Și numai câte un bec în fiecare cameră, și deja e o ghirlandă.
Spirache : Douăș de becuri, aoleo !
Butușilă : Săracii politicieni !
Pintilie : Așa-i, dom’le, și noi ne plângem cu întreținerea la două camere.
Chițu : Sau curentu’. Eu am un bec la două camere.
Butușilă : Cum un bec la două camere ?
Chițu : Păi, da, că la dormitor, tot dorm noaptea, n-am nevoie de lumină, așa că n-am mai pus bec.
Pintilie : Da, că din greșeală mai aprindeai becu’.
Spirache : Măi vere, da’ dacă oamenii ăia e debranșați.
Butușilă : Chiar așa !
Brebenel : Chiar așa, ce ?
Chițu : Dacă viloiu’ e debranșat ?
Pintilie : Cum să fie, vecine, debranșat ? ... Își făcea politicianu’ vilă și apoi se debranșa ?
Spirache : Da’ poate nu s-a debranșat, poate a construit vila fără apă, fără căldură, fără curent electric.
Brebenel : Asta e, să știi că așa a construit-o.
Pintilie : Măi, oameni buni, cum să n-aibă căldură, curent ? Când vine parlamentaru’ acasă de la parlament, din căldura aia, vrei să vină în frig, nu se poate, face condens la creier. Îi trebuie curent că omu’ e intelectual, lucrează pe computer.
Chițu : Da, e clar ! ... Deci, toți politicienii au și apă și curent.
Brebenel : Vai de politicienii noștrii, săracii, cum se chinuie ei cu întreținerea la atâtea case, cu atâtea camere.
Spirache : Da, și nu numai politicienii.
Chițu : Da !
Pintilie : Și polițistii !
Brebenel : Și judecătorii !
Chițu : Și avocații !
Spirache : Și notarii !
Butușilă : Da, cum se chinuie acești oameni să plătească asemenea întrețineri.
Pintilie : Da, vecine, și din salariu, că toți, da’ absolut toți sunt cinstiți.
Brebenel : Păi, da, toți sunt cinstiți, că n-a arestat nici unu’.
Chițu : Ba, a arestat pe unu’, era ... fost ...
Butușilă : Păi, așa zi, fost ... deci era fost, actual nici unu’.
Spirache : Trebuie să muncească toată familia, că altfel n-are cum.
Pintilie : Cu nevastă casnică n-ai cum să plătești întreținerea nici la două camere ca noi, da’ la douăzeci ca ei, sărmanii !
Brebenel : Unii își trimit și copii la muncă.
Chițu : E, da ?
Brebenel : Păi, n-ai văzut ?
Butușilă : Nu, ce ?
Brebenel : Băiatu’ unui mare baștan, de vindea droguri.
Spirache : Să facă și el un ban.
Butușilă : Și l-a arestat ?
Brebenel : Da !
Butușilă : Și ce i-a făcut ?
Brebenel : L-a arestat azi ... și i-a dat drumu’ mâine.
Chițu : Ce rapid lucrează justiția în ziua de azi.
Butușilă : Da, mai ales de când s-a eradicat corupția.
Pintilie : Da, păi, s-a dus băiatul să facă și el un ban. De exemplu, fii-miu stă la garsonieră, e, se descurcă cu întreținerea. Dar sărmanii politicieni, polițiști, juriști cum să plătească asemenea întrețineri la douăzeci de camere.
Chițu : Da, dacă au așa multe camere, trebuie să mai scoată un ban pe lângă salariu.
Spirache : E, acum văd eu ce viață dulce am, două camere, debranșat, n-am bătăi de cap, parfum !
Brebenel : Da, ce bine e să stai la bloc la două camere.
Chițu : Da, fără apă, fără căldură, fără gaze, fără curent, fără telefon, fără ...
Spirache : Eu cred că vând apartamentu’ cu două camere și i-au o garsonieră.
Pintilie : A, la garsonieră, să fii și debranșat, e extraordinar !
Butușilă : Păi, dacă ești debranșat poți să ai și patru camere.
Chițu : Nu, nu, că mai plătești iarna și căldura care-ți vine de afară prin pereți.
Butușilă : Vedeți, din acest motiv, politicienii, pun atâtea taxe pe noi. După cum vedeți, noi cu puține probleme, cu două camere și debranșați, avem bani, dar ei sărmanii, astfel încât le mai dăm și lor, că nu le ajunge de întreținere.
Chițu : Să pună cât mai multe taxe, să iasă și ei din iarnă cu întreținerea.
Spirache : Păi, da, că noi ș-așa n-avem nevoie de bani, deja suntem debranșați.
Butușilă : Și asta n-ar fi tot.
Pintilie : Ai lasă-i, că i-ai omorât de tot.
Butușilă : Ar mai fi încă.
Pintilie : Ce să mai fie ?
Butușilă : Are omu’ casă, dar ... mașină ?
Chițu : E, ce-i cu mașina ?
Butușilă : Care are mașină ?
Pintilie : Eu am vândut-o.
Brebenel : Eu am dat-o la fier vechi.
Chițu : Mie mi-a furat-o.
Spirache : Eu o mai am ... pe butuci !
Butușilă : Cât consumă mașina, matale ?
Spirache : Păi, lua vreo zece, așa, la sută.
Butușilă : Vezi, zece la sută. Câți cilindri ?
Chițu : Patru !
Butușilă : Deci, patru în line.
Spirache : Da !
Butușilă : Și ce capacitate cilindrică ?
Brebenel : Cum, o mie treisute.
Butușilă : Deci, zece la sută la patru cilindri în line cu o mie treisute capacitate.
Spirache : Da !
Butușilă : Bun ! ... Vă dați seama, în cazu’ ăsta, cât poate să consume un doisprezece cilindri cu cinci mii de centimetri cubi.
Spirache : Da, dom’le, ai dreptate.
Brebenel : Așa e, un Range Rover cam așa are motorul, am citit eu într-o revistă auto.
Pintilie : Ai un Range Rover, te-ai ars la buzunar.
Chițu : Sau orice mașină de lux, că toate au motoare mari.
Butușilă : Și la opt cilindri sau șase cilindri, suge la benzină.
Spirache : Mamă, când pleci cu Merțanu’, treb’e să ai o valiză de bani, numai pentru benzină.
Butușilă : Și vă plângeați de un amărât de motor de patru cilindri, acolo.
Pintilie : Ce bine e să stai la două camere și să ai Trabant.
Brebenel : Ai Trabant, vecine ?
Pintilie : Eu, nu, dar am avut !
Brebenel : A !
Pintilie : Și nevasta ?
Brebenel : Ce-i cu nevastă-mea ?
Pintilie : Nu a ta, vecine, în general așa, toate.
Brebenel : A, m-am prins.
Chițu : Þin-te bine !
Pintilie : Ce creme îi iei, ce haine îi iei ?
Brebenel : Nevasta mea cumpără un castravete și cu el face tot.
Butușilă : Adică ?
Brebenel : Adică, cumpără un castravete, taie câteva felii, și-le pune pe față, am rezolvat cu cremele, după aia ni-le pune-n farfurie, am rezolvat cu mâncarea.
Chițu : Bravo, dom’le !
Spirache : Eficiență, rentabilitate !
Butușilă : Da, dar cât costă o cremă scumpă ?
Pintilie : Păi, dacă-i zice cremă scumpă, probabil că e scumpă.
Chițu : Într-o zi vine fata în casă să-mi ceară bani să-și ia nu știu ce cremă.
Pintilie : I-ai dat ?
Chițu : Știi cât era ?
Brebenel : E, cât ?
Chițu : Cât salariu meu pe o lună.
Butușilă : Ce ai făcut ?
Chițu : I-am spus că nu vom mai avea ce să mâncăm dacă luăm crema aia. Ea a zis că putem să mâncăm din cremă. Eu însă m-am gândit că e cutia prea mică pentru o lună întreagă și n-am luat-o.
Pintilie : Dar o haină de blană cât costă ?
Brebenel : Aoleo, nu-mi adu’ aminte !
Chițu : Chiar și cele sintetice sunt foarte scumpe.
Pintilie : Acum le zice ecologice.
Spirache : La cât costă o haină de blană, chiar și ecologică, te lasă nemâncat câteva luni de zile.
Chițu : Da, e groaznic să fii politician, noroc că nevastă-mea nu prea se dă cu creme; și haine de la casa de modă ... second-hand.
Brebenel : Aoleo, da’ să fii polițist; noroc că nevastă-mea nu vrea haină de blană.
Chițu : Din cauza asta pun politicienii atâtea taxe pe noi.
Spirache : Din cauza asta îți ia poliția banii și dacă n-ai încălcat nici o lege.
Pintilie : Dar concedii ?
Butușilă : Aoleo !
Pintilie : Unde vă duceți în concediu ?
Chițu : Eu mă duc la țară la socrii. Îi mai ajutăm pe acolo, mai aducem acasă de mâncare.
Pintilie : Cu ce mergeți ?
Chițu : Cu rata !
Pintilie : Și cum e ?
Chițu : În primu’ rând costă mult.
Pintilie : E, dar avionu’ la Ibiza, ă ? ... Dar la Paris, dar la Londra, ă ?
Spirache : Mamă, cât costă, numai politician să nu fii.
Chițu : Păi, dacă mie mi-se pare mult rata la țară, da’ un avion spre Londra.
Pintilie : Și tu la țară numai plătești cazare.
Spirache : Păi, nu, se-nțelege !
Pintilie : Da’ să stai la hotel în Londra, cu familia, să mai intri și la British Museum.
Brebenel : Aoleo, mamă !
Spirache : Sărmanii, nu mai bine stau eu acasă.
Butușilă : Asta viață, garsonieră, debranșată, Trabant pe butuci, concediu acasă, nu ca cei bogați , săracii.
Chițu : Că mi-au dat și lacrimile când mă gândesc la ei.
Pintilie : Săracii bogați !